Habar nu sunt

Hurt Locker, zi ca-i de oscar sau esti sucker

2010-03-07T05:13:00.005+02:00

Am revazut Hurt Locker. E mai prost ca prima data si prima data mi s-a parut an average iraq movie. filmul e inept la ceva nivele.

Subiectu&ideatia: din debut ni se citeaza ca va fi vorba despre razboi si cum actioneaza el ca un drog. prin ce se sustine? prin protagonist - un actor ramplasabil prin oricine fara regrete - care-i un bombastic, mistăr fantastic, adica sufera de un eternel retour la pipait bombe. Spre fericirea lui, personajul nu mi s-a mai parut atat de acut un cocalar, un showoffache penibil ca prima oara. Acu l-am patruns, daca ma-ntelegeti. tipul e cum ar veni dezumanizat de razboi, e golit, se comporta ca un zanatic, dar in fata bombelor e dumnezeu. asta pare c-ar vrea sa ne zica filmu - ca razboiul iti spala creierii, te reeduca, te face sa functionezi doar in parametrii sai, te intemniteaza ca intr-un davy jones' locker. o fi, dar mai degraba nu e. realitatea statistica e cu totu alta, iar personajele din jur lasa sa se-nteleaga ca si-ar cam baga picioarele si ar sta sa creasca copiii pe-acasa. dar, deh, e filmul unui personaj, e drama lui, doar asa poate functiona, ca depictor de realitati in ansamblu e nulisim.

Ca structura, e o insirare permutabila dupa bunul plac (asta pentru ca personajele sunt dezvoltate anemic in fulgurante intermezo-uri, deci poti aranja piesele cam in ce ordine vrei fara sa se piarda din valoarea colajului) a situatiilor pe care le poti intalni in razboi daca ai face parte din toate corpurile de soldati in acelasi timp. flacaii sunt genii, nu genisti. factotum. functioneaza ca infanteristi, ca sniperi, ca unitate mobila, ca genisti, u name it. am tot auzit ca e un extraordinar film de suspans. trebuie sa spun ca din acest punct de vedere e la fel de plin de suspans ca si shutter island (un film bun, de altfel). tot ca paranteza, scorsese e un maestru al cadrelor, le umple, dar la construit suspans/tensiune e papagal. bigelow, tantea, a auzit ea ca daca te incapatanezi sa tot misti camera si sa mai si zoom-uiesti ca un incepator iti da cu plus la dinamism si autenticitate. e adevarat, da poate mai intai trebia sa-l vada pe greengrass la lucru in bourne ultimatum.

Nu voi insista asupra dozei de verosimil a ceea ce depicteaza filmul la nivel de actiune militara, de warfare. Am stat vreo trei ore citind comentarii de ofiteri de cariera la adresa a ceea ce se petrece in film. Ce e in film si ce e in realitate. Dupa cum va inchipuiti, viata bate filmul in sensul ca cu viata nu te joci cum se joaca filmul ca sa iasa cu caftă. Dar nu insist, am stabilit ca la capitolul complacere cu realitatea/verosimil filmul e muci. Intram in conventie si acceptam ca e vorba de o viziune la mijloc.

Filmu are si momente bune (scena apasatoare a adolescentul desfacut "la nasturi" pentru a fi dezamorsat), dar insumand e un film de pluton. Faptul ca a capatat un asemenea buzz imi trezeste unele ganduri intristatoare: 1) filmul e luat de port drapel de eternii pacifisti ai hollywoodului si de o noua america reconvertita la pace de mesianicul obama; 2) critica de film nu mai are coloana vertebrala, iar majoritatea criticilor scriu fie ca puternice instrumente de marketing (cei cu brand), fie la siguranta pentru a nu se discredita si a iesi din cercul caldut care sa-i propulseze candva in pozitia de putere.

Doar niste ganduri.

Harry Potter 6, un actoras

2009-07-22T16:39:00.005+03:00

Harry Potter number five a fost la fel de tare ca si melodia lu Lu Bega. Nu stiu cu ce nota a vrut artistul sa-l gratuleze pe mambo cand l-a numit al cincilea, dar din dinamica faciala nu parea a-l injura. Ba din contra. Tot astfel si cu Harry Potter (promit ca continuarea acestui post sa fie sensibil mai inteligenta). Harry Potter 6, in schimb, e altceva. Nu cu totul, dar altceva.

Voi fi foarte scurt. Cantitativ vorbind, Potter si printul semipur va parea mult mai inconsistent decat anterioarele doua (cam singurele de luat in calcul pana acum). Ca coronament narativ, vreau sa zic. Ceea ce-l face clar mult mai consistent. Gata cu acumularile pe jdemii de fire epice, gata cu deschiderea de nenumarate campuri de bataie ce facea din Harry Pottere niste constructii difuze, predispuse ignorarii. Sasele a decis sa se aseze pe o structura simpla pe care sa construiasca onest si simplu o poveste. S-a maturat dimpreuna cu biologia impersonatorul lui Harry Potter si cu minus artistria astuia. Actorul Radcliffe e ca economia romaneasca. Creste negativ.

A fost o vreme cand Harry Potter era doar un gogoloi prepubescent si Daniel Radcliffe odata cu el si asta era binecuvantarea sa. Un copil nu poate juca prost pentru ca nimeni nu-i cere sa joace. Ci doar sa fie un copil, cu lumina sa nealterata. Cand copilul creste si capata capacitati analitice si capacitate de discernamant intre fictiune si realitate, totul se ruina. Nu degeaba cei mai celebri copii ai vremurilor noastre (Frodo Baggins si Harry Potter) sunt niste rateuri de anvergura ca transpunere interpretativa ca sa zic asa. (Sper doar sa nu ni-l sacrifice si pe viitorul Tom Ward, discipolul Vraciului). Si nu e nici macar ca Radcliffe ar suprainterpreta sau subinterpreta (poate asta nitel), e pur si simplu drama tanarului care in curand isi va da seama ca n-are nci o treaba cu actoria. Oale si ulcele (pottery si small pottery). Nici o diferenta intre ele, doar ca in cazul celor mici ciobitura e mai putin vizibila.

Altfel, e episodul lui Albus Dumbledore care rulz pana nu mai rulz. In rest numai supertatici care isi fac treaba metronomic. Un film bun, cel mai bun din serie, tocmai pentru ca in sfarsit ni se permite sa vedem - cum baga Potter la final - "cat de frumoasa e privelistea".

Politist, adj. - un comentariu existentialist

2009-07-06T20:15:00.004+03:00

Politist, adj. nu este un film de box office, deci orice interogare scandalizata pe seama shortage-ului de audienta tine de o neintelegere a psihologiei predominante a celui ce viziteaza cinematograful.

Omul recent merge la film pentru ca simturile sa-i fie bombardate, totul la un nivel primar, imediat, denotativisim. Filmul trebuie sa respecte intrutotul parametrii eficientei stimulative, sa-i solicite receptorii intru placere imediata, sa creeze dezmatul sinestezic total. De aceea si nelipsitele popcorn, cola, nachos, o intuitie comerciala corecta in ceea ce priveste omul cavernei cinematografice. Homo sapiens comutatat pe homo ludens la coada la bilete din afara cinematografului devine homo bolundens, omul des-creierat, intrat la crapelnita simturilor (nu trebuie sa meditati prea mult asupra argumentelor de genul "merg sa-l vad pe ecran mare pentru efectele speciale" - si varianta "daca n-are multe efecte mi-l scot de pe torente" - sau "vreau sa-l vad 3D"). Cinematograful nu mai e demult casa celei de-a saptea arte (numite de un amic, foarte in ton cu manierismul actual, Arta 007), nu mai e nici macar loc al dezlantuirii emotionalitatii primar-umane, candide, din Cinema Paradiso al lui Tornatore, e tot mai mult o casa de toleranta, in care platesti sa fii satisfacut. Cum spune americanu, expect the movie to deliver. Nu-i nimic rocket science dedesubtul asteptarilor dedesubtul acestei expresii.

Filmul lui Porumboiu este o meditatie, ceea ce-l descalifica din start din circuitul cavernelor cinematografice. Este o invitatie la meditatie in timp real, o data cu protagonistul, o adastare asupra unui gand si o invitatie la sens, la closure, la inchidere a arcului gand fulgurant - meditatie - concluzie (sau deschiderea unui nou camp de bataie). E un curaj nebunesc sa folosesti cadrele de stampa pe care le foloseste Porumboiu, e o insulta crunta la adresa unui sistem nervos obisnuit sa sinapseze navalnic si superficial. Ganditi-va o clipa de cate ori n-ati avut strafulgerari prilejuite de indiferent ce pe care le-ati risipit din pierderea obisnuintei de a adasta pe un gand. E unul stiu ca am pierdut multe. Am ucis multe ganduri purtat de profilul lumii in care traiesc. O lume care proceseaza infinit mai repede si pierde infinit mai mult.

Conflictul interior cu care Porumboiu il incarca pe Cristi, personajul principal, un politist care lucreaza la un banal caz de folosire/oferire de hasis de catre niste liceeni, e la fel de nespectaculos ca si cel de-l macina pe Apostol Bologa. Pentru ca-i acelasi. (Asta cu Apostol Bologa mi-a venit pentru ca mi s-a parut ca l-am vazut pe Rebengiuc in sala). Conflictul intre datorie si legea morala din noi. Dar nu asta e spectaculos la Politist, adj., tumultul interior al lui Cristi e doar o premiza. Spectaculoasa e radiografia asupra CUVANTULUI, a limbajelor si a zonelor gri si de multe ori rizibile in care discursivitatea poate fi dusa. Cristi e un tanar inteligent, ancorat total in realitate, care asteapta ca lumea sa comunice normal, denotativ, logic si sa fie purtata de o morala a bunului simt. Scena in care trebuie sa suporte o melodie cu versuri ienachitzesti a Mirabelei Dauer si apoi sa filtreze analiza literara boanta a Ancai, sotia profesoara de liceu, e la fel de sugestiva ca si cea finala. Cristi are dificultatea legitima in a intelege a omului cu o logica si un simt al ridicolului la parametri normali in fata unor discursuri si argumente dinamitate de limitele celui care-l expune. El e in largul lui cu oamenii care le zic normal, cum e procurorul. Astfel se explica evitarea continua a comandantului, acesta vorbeste o limba diferita, o limba care-l "ia prea repede", care-l face sa se intimideze. Scena finala in care comandantul incerca sa moseasca adevarul e intr-adevar antologica. (Porumboiu intuieste perfect profilul comandantului apasat de propria conditie. Un complexat care contracareaza cu rudimente de discurs inalt, care face maieutica la nivel de definitii de Dex, pana la momentul in care acestea nu-i mai servesc si rabufneste.) Comandantul, o bruta cu convingeri autoritariste clare ("Politist vine de la grecescul polis, adica cei care conduc orasul", "Nu exista stat care sa nu se sprijine pe politie pentru exercitarea puterii" - citate aproximative), ar fi putut foarte bine sa-i ordone pur si simplu lui Cristi sa realizeze flagrantul, el insa ofera chintesenta alienarii discursului, imaginea clara a pervertirii cuvantului. Aici e, dupa mine, chestia misto a filmului. In discutia despre cat de fucked up devine cuvantul si lumea :) O lume in care politist devine din ce in ce mai adj. pentru ca noi devenim din ce in ce mai pervertiti si, evident, pervertim si limba. Evident ca si analiza literara si gramatica si, mai presus de ele, legea, isi au legitimitatea (sic!) lor, evident ca Cristi e in vadita incompatibilitate cu legea pentru ca nimeni nu i-a putut explica ratiunea lor natural, uman, pe limba lui. Asta mi-aduce aminte de problemele unui amic la locul de munca, intr-o corporatie. Avea de incheiat o actiune la care muncise, de care se ocupase, dar n-a reusit sa obtina in timp util, din cauze obiective, decat patru din cele cinci semnaturi de care avea nevoie ca actiunea sa demareze. Asa ca si-a asumat responsabilitatea doar pentru ca actiunea sa se desfasoare. Dupa o saptamana a primit avertisment, dupa amenintari clare cu desfacerea contractului de munca. Evident, compania avea dreptate, iar prietenul nu si tre sa-si asume standardele sistemului, la fel cum Cristi trebuie sa se supuna acelorasi standarde si sa faca flagrantul, my point e ca lumea functioneaza deja altfel, mult mai departe de esentele umanitatii si ale bunului simt.

Cum m-a fript politia pentru ca sunt fan Michael Jackson in ziua mortii din cauza goanei si pentru ca Depeche Mode nu mai vrea

2009-06-26T18:05:00.005+03:00

O zi in care sunt falit. Am ramas fara un sfantz si am de gand sa va zic si cum. Bine, conceptu e si cu sens jelitoriu, se prapadi Michael si io inca mai speram la un concert prin vecinatatea Romaniei. La ala din 96 eram prea copil ca sa mi se aplice termenul de falit. Am trait cu stiri de Tele7abc de la aeroport si cu o lunga si draguta scandalizare privind netelevizarea evenimentului. Am mers mai departe totusi, defuland in camera tapetata cu Michaeli de Popcorn sau Bravo a amicului Emil. Tipu avea pe vinil toate albumele scoase de flacaul Michael. Crescui, Michael se mai disipa, am ramas la fel de infexibil si neaderent tehnic la miscarile tipului, dar n-am pierdut nici o sansa de a-mi arata iubirea pentru muzica lui. N-a fost playlist creat adhoc pe la get togetherurile amicale in care sa nu cer un Give into Me (my favourite). Ce sa mai, se duse. Sau vorba romanului, ce sa-i faci... Am dedicat o parte din ziua de birou lui Michael.
Apoi am plecat sa fac rost de ultimii mei bani. Ultimii mei bani sunt/e un bilet la Depeche Mode care n-a vrut sa mai vina. L-am tinut pana acu asteptand sa se razgandeasca ceva. Nic. M-am tarat la Diverta pe Magheru sa iau niste bani. Pe bilet. Am prins evident schimb de tura. Mai veniti dumneavoastra mai tarziu sau chiar si in weekend. Ne complacem. Doar ca cand sa ies pe bulivar iau si io 5 metri (poate mai putin) de sens unic (aveam sa aflu) si dau exact in paleta lu Garcea ca cica sa stam de vorba. Ma gandeam ca-mi spune cum i-a alergat Michael in 96 pe el si pe tovarasii militieni, imi arata un autograf obtinut atunci, imi zice ca Michael i-a cerut pulanul sa-i simta greutatea, faze de genul asta. Si spre surprinderea mea, chiar de asta m-a oprit. Pentru un omagiu adus lui Michael. Piosenie, recluziune, post negru. Totul intr-o amenda. Imi lua si biletul. A dreacu dom Garcea, exact 120 lei amenda, cat beletu la Depeche. Noi sa fim sanatosi.

Cu ce raman dupa TIff

2009-06-05T01:08:00.002+03:00

Cam gata cu Tiff-ul clujean de anul acesta. Am vazut 20 de filme si jumatate in 5 zile. Jumatatea e a nedigerabilului turcesc Sunt Marlon si Brando. Acesta a reusit marti sa ma scoata din sala inainte de genericul final. N-am iesit niciodata de la un film pe reteta tot mai practicata a plictisului. Recunosc ca filmul venea si pe fundalul unei experiente clujene nefericite - ridicat masina peatza miai viteazu, pupat portofel sa-mi elibereze 4 milioane ca sa mi-o recuperez. Si cum vina ca am iesit prematur din cinematograf nu era de ajuns, gasit amenda parcare pe parbriz masina recuperata proaspat. Veti zice ca sunt un imbecil si recunosc ca n-am exclus aceasta varianta din analiza. Incercati totusi sa experimentati viata culturala pentru mai multe zile in cluj, cu repezeala de la dreacu la tacsu si alte nush cate mamone, si mai discutam.

La filme revenind, raman cu Tokyo Sonata si Shirin. Despre primu am mai zis cate ceva in cele posturi crestinesti anterioare. Despre Shirin... Pur si simplu vedeti-l. Pentru majoritatea e un film de intr-un ceas de dus. Unde vezi cu ochii. Daca te tine un ceas. Pentru cei simtitori, it's the shit. E un experiment de receptare cinematografica a unui basm ce basnuieste de iubire neimplinita. Un numar de chipuri de femei sunt urmarite metamorfozandu-se in virtutea celei mai pure empatii cu personajul feminin - Shirin. Acesta este filmul, un studiu de fizionomii in bulboana unei lecturi participative prin excelenta. Mai degraba un non-film, dar unul incredibil.

Retin si excelentul My Winnipeg, raman rece la alegerea publicului - Machan (o comicarie de situatie despre un grup de ceilonezi ce reusesc sa obtina viza de Germania pionierand jocul de handbal pe meleagurile lor, care mi-a adus aminte de un film cam de aceeasi anvergura cu niste jamaichezi ce se pregatesc de participarea la proba de bob la Olimpiada).

L-am vazut si pe Van Damme incercand sa fie actor fara mare succes in JCVD (totusi cam cel mai bun film al lui so far) si imi pare rau ca am ratat Alle anderen. Nu foarte rau, insa. Am niste intuitii nu foarte favorabile acestui fim. O sa-l vad maine acasa.

Altceva... Tiffu mi-a prilejuit intalnirea cu cea mai placut guraliva fetita intalnita vreodata, Ana. Zi-ne din pian, Ana!

Stark. Jim Stark. Ziua 2. Si 3. La Tiff

2009-06-01T00:53:00.004+03:00

Ziua 2. Si 3. E cu nefericitul Jim Stark, victima a vamaiotismului organizatoric al festivalului. Jim Stark e cel mai bonom ogre de underground. Un ogre indie. E producatorul filmelor lui Jarmusch, daca vreti sa vi-l inmagazinati cumva. Un avocat de succes care, intr-o criza de mijloc de viata, si-a bagat pula de urgenta si s-a apucat de film independent. O aparitie foarte neverosimila in peisajul nostru. Am trai mila si jena aseara, dupa Stranger than Paradise. Tarziu, in noaptea adanca a genericului, o fetiscana obosita a deztelenit un microfon bolborosind celor 50 de oameni ramasi insala ca e pe-acolo si Jim. Are niste povesti pentru noi. Oricat as fi vrut sa-l aud, am iesit. La fel cum am iesit azi, dupa excelentul Nunta la tara. Am iesit cu promisiunea de a reveni dupa o tigare, cand Jim isi intra in rol. Exact dupa o tigara-fulger, am revenit pentru a fi luat de valul publicului care-i pusese punct lui Jim. Asta fu Jim, pacat, dar poate ca lumea pur si simplu vrea sa vada doar imiaginile miscatoare de pe panza.

Altfel, oamenii vin. Nu ca acu doi ani cand se rula cu sala plina, dar jumatati sunt. Am vazut filme foarte bune, bune si acceptabile. Nimic care sa-mi iste remuscari de fugit irreparabile. Daca ma seaca ceva e reclama de inceput de fiecare proiectie. Aceleasi, in aceeasi ordine. Ma cam calca pe monturi de am ajuns sa am interogari ignoratoare de pacturi fictionale, conventii si alelalte. Ba, da ma lasi cu mocanii aia doi care fal(u)seaza la fluier si vad Ang Lee in codrii Bucegiului? La ce-l vad? Si daca tot vad si s-au decis asupra unui chinez, de ce nu Sora 13, Biciul fermecat ceva? Intelegeti unde m-a dus? L-am trimis in ma-sa si pe Puya cu foamea lui de bani vodafonezi. Pai cine dreacu il are pe ala care-l blocheaza in parcare pe speed dial? Whatever.

Am fost la drive-in pe acoperisul lu iuliusmall. Am vazut Repo, sau cum zic astia un musical gothic de referinta pentru multi ani de-acu incolo. Nu-i foarte rau, e indeajuns de grafic sa mearga cu niste pringles. M-am refacut misto dupa niste nordice solide.

Doo documentare cehesti - Rene si Cetateanul Havel. Primul inutil, al doilea ok. Am retinut reteta fratilor lui Rumburak - documentarul trebuie sa dospeasca, tot ce conteaza e sa ai intuitia unui personaj cu viitor. Il urmaresti vreo 20 de ani si apoi montezi. A, si am retinut si o remarca a lui Havel in avionul care-l aducea spre Romania sa fie indoctorat honoris causa de Constantinescu - Pare-se ca romanii ii fac doctor honoris causa pe toti cei care-i viziteaza. Simptomatic pentru invatamantul autohton, pentru mediocritatea sistemului, a celor ce ies din el si pentru lejeritatea cu care se trage cu diplome academice in populatie.

Din nou la filme, dupa o meditatie de o zi si ceva asupra sa, dezamagitorul Tokyo Sonata de ieri a devenit cel mai tare film vazut so far la TIFF. E imposibil ca un Kurosawa sa pice naiv in acumulare apoteotica de burlesc, haotic, cliseu ingrosat partea a doua a filmului, dupa ce in prima jumatate mi-a aratat ca e tatic in constructie. Ieri am iesit decis sa tai cu briceagu lui Ockam si sa consider ca pur si simplu cea mai simpla explicatie - ca filmul e esuat - e cea mai buna, azi filmul mi se pare tatic. Definitiff.

Tiff - deschiderea

2009-05-30T02:07:00.007+03:00

Cluju e ursuz cam de vreo noo celsiustene. Mi-am bagat si mi-am scos foarte neindestulat despre strazile blocate si bombardate ale metropolei (doamne ajuta ca stau in Bucuresti, u know?) finca m-am infiintat urgentat sa deschid TIFF-ul. Ca un organizatori desavarsit m-am cam raportat la sfanta acreditare ca la the ultimate clearance si era sa mi-o iau in mufla in absenta tupeului salutar al Silviei. Io si Turbo, doi melteni acreditati, pasibili de a rata covorul rosu si aperitiffu festivalului din lipsa de bilete. Slava Silviei si mambo jamboului ei urban asupra unui Chirilov galant care a aruncat subit in joc o invitatie nominala (nominalu lui) pentru dilimachii de peste drum. In fine, ne-am scos. Am ocolit carpeta oficiala, prea corny pentru narile noastre grunge si am fugit sa ne luam locurile. Pe care le aveam. Ei, Marinci, CTP-ei, Hurezeni, televizivi, tantea aia de pastoreste Institutul poneiului, in fine, niste tarani. Noi, adica. Printre ei.

Deschiderea ok dupa standardele mele, cum ar veni mininul discursiv necesar. Giurgiu, un oarecare, cu aclamatio sponsori, Chirilov, taticu filmelor (vorbeste si tichetu din noi) cu un gest ok de a aduce salahorii pe scena. Nimic fals, nimic fastuos. Iesire in rampa si imediat iesire in panta. In rest, organizarea aproximativa, impresie de vamaiotism festivalier, nimic rau in asta, poate usor mai mult in disonanta cu expunerea mediatica ante-eveniment. Am confirmarea impresiei ca si in cazul Tiff-ului marketingul prezinta alta marfa. Una mult mai glamour, mai snoaba, mai de red carpet si tafta. Tiff-ul ramane totusi un cort pus pe plaja de Cote d'Azur, ceea ce nu pot spune ca nu m'encanta.

Filmul de deschidere bun. Amintiri din epoca de aur. Sase legende urbane din epoca puse cap la cap intr-un luuung metraj de 155 minute. Bine, a fost si director's cutu. Am fost totusi mai putin entuziasmat decat media (concept matematic) caci parca raman totusi cumva mai atasat de realismu rece, mic, abrutizant decat de burlescul si poanta de cucerit public. Nu ca ma dau io interesant, dar cel mai fad si mai lipsit de legenda (efectiv o defectiune tehnica) short - cel cu soferu de autotren cu gaini - mi-a placut si cel mai mult. Ei, o sa vina si la bucuresti tiffu si veti merge sa-l vedeti si sa radeti. vedeti voi ce si cum. Acu ma bag pe bere ca m-au capiat purtatorii de bannere de pe la trecerile de petoni. Poze - aici.

Votul de aur fatza cu Ciclonul

2009-05-20T14:41:00.004+03:00

Mai stie cineva ce se intampla in Republica Moldova? Mai vorbeste cineva de primavara de la Chisinau? Se pare ca totusi lucrurile n-au revenit la amortirea initiala si ca tovarasii comunisti n-au o unanimitate confortabila. Taman azi m-a informat un amic moldovean cum ca puterea comunista are o mica problema in desemnarea presedintelui. In Republica Moldova, Constitutia stipuleaza ca presedintele tarii este ales de Parlament cu votul a trei cincimi din parlamentarii alesi. Chestia ironica e ca sangeretii au numai 60 de mandate, cu unul lipsa pentru a-si putea desemna presedintele dupa chipul si asemanarea lor. Cum la primul vot opozitia a parasit sala, ciocanarii seceristi/securisti au dat chix. Opozitia nici macar nu si-a propus un candidat la presedintie, urmarind alegerile anticipate care decurg din nereusita alegerii presedintelui din doua incercari. Urmeaza ca, pana saptamana viitoare cand se reincearca alegerea presedintelui, Voronin si gradinita sa gaseasca un traseist, un flacaiandru cu ceva probleme cu legea pe care sa-l converteasca la cauza cea dreapta pentru a avea si votul de aur. Totusi, presiunea e colosala. Cine vrea sa-si asume un asemenea rol? Cine va deveni tradatorul arhetipal in cultura basarabeana? Cine se va sacrifica ca numele sau sa se perpetue peste veacuri? Si chiar vorbim de sacrificiu pe toate planurile, fiindca din jalea opozitiei s-a nascut o grupare cu profil paramilitar care egata sa-l execute pe iudah. Li se spunea Ciclonul. Ce film ar iesi din povestea asta...

Sagapao Pacquiao!?!

2009-05-04T12:15:00.005+03:00

Am zorit dis de dumineca sa urmaresc marele meci dintre Manny Pacquiao si Ricky Hatton. Dupa un maraton de clanu soprano de o noapte un welterweight mergea ca uns. Sincer nu-s fanul niciunuia si mi se pare ca numele si meciurile de glorie ale welterweightului american au cam disparut, dar voiam sa-mi confirm o afirmatie facuta pe seama lui Pacquiao dupa meciul cu Oscar de la Hoya. Trebuie sa recunosc ca adversarul, Ricky Hatton, cum ar veni, a fost unul mediocru, deci afirmatia mea ramane inca in suspensie. Spuneam dupa meciul pomenit ca in 99 de meciuri din 100 Pacquiao nici nu viseaza sa-l bata pe de la Hoya daca in coltul sau nu sta de departe cel mai bun antrenor din boxul profesionist, Freddie Roach. Da, Pacquiao-Pacman e rapid, dar nu cel mai rapid, e ager, dar nu cel mai ager, e vulnerabil cu barbia, dar nu cel mai vulnerabil. In opinia mea e cel mai mediocru mare boxer care a existat vreodata, in sensul de tinere in frau a tuturor calitatilor si defectelor majore ale unui mare boxer. E aurea mediocritas a boxului. L-a batut pe un de la Hoya demult apus, cu ochii doar la bursa meciului, l-a batut, e adevarat ca la modul concludent - ko jignitor pentru adversar in repriza a doua - pe Ricky Hatton, dar de aici incolo drumul devine foarte dificil. Practic, Pacman nu a boxat cu nici un mare boxer. Pe cine a batut Hatton dintre marii categoriei? Va spun io. Pe nimeni. Toata lumea il vede deja pe Pacman cel mai bun (ma intreb la ce categorie, ca tot aluneca de la 147 pounds la 140 si invers), in conditiile in care nu s-a batut cu meseriasi ca Miguel Cotto, bombardieri ca Antonio Margarito sau meseriasi-bombardieri ca Shane Mosley. Se aude de un meci cu revenitul Mayweather jr. care e, intr-adevar, un meci de vazut si in care, intr-adevar, imi pot confirma rezervele in privinta lui Pacquiao. In conditii normale, Mayweather il bate clar. Sa vedem ce are de spus Freddie Roach despre asta.

Oranj de Chisinau

2009-04-07T20:48:00.003+03:00

Am amici foarte inaripati unional de miscarile de strada din Republica Moldova. Acest tren a trecut demult, daca el va fi fost vreodata posibil in istoria postdecembrista. Ii iubesc pe moldoveni si admir arderea lor patriotica frumos naiva. Am avut amici de vodca basarabeni pe palierele caminului de Grozavesti, lucrez actualmente cu un admirabil cetatean basarabean. Admir aerul lor usor vetust si sufletul necontorsionat si neuratit de cinismul, perversitatea, neomenia romanasului globalizant. Dar n-am fost niciodata un prounionist. Ratiunile acestei pozitii nici nu mai conteaza in contextul actual in care un astfel de proiect e demult de neconceput (astept de-acum sa iasa Vadim sau Paunescu sa ne recite despre moartea poetului national basarabean care a descatusat si a ridicat la lupta si unire spiritele fratilor de peste Prut). Asta nu ma impiedica sa vreau pentru prietenii mei basarabeni ceea ce probabil mi-as fi dorit si mie in 89 dac-as fi avut mintea de-acu. Asa ca go with the wind, ma friends. Ma tem doar ca in spatele evenimentelor din Moldova chiar sa nu fie nici o sustinere potent-occidentala, din tagma celor subversive care schimba de obicei tabla geostrategica, si ca totul sa se naruie. Altfel, fie prin inlaturare, fie prin reorganizarea alegerilor, comunistii din Moldova sunt istorie.

Becali in chains. De ele il misca Base

2009-04-06T23:00:00.003+03:00

Iaca il gabjira. Mai tot poporul s-a asteptat ca si Giginho sa faca o vizita (inca una) de rutina pe la procurori si sa iasa cu fasolele ranjinde si mojo-ul erect, sfidator si aruncatoriu cu ceva moloz pe la saracani, invingator inca o data in razboiul cu intunericul. Nu fu chiar asa, si respingerea recursului din seara asta imi confirma cam dragut un mugur de gand ce-mi inflori cand mi ti-l ridicara. Il include, cum altfel, pe superBase. Aici nimic nou. Evidenta e cantata in cor si intregi madrigaluri au trilurit despre incercarea lui Base de a devia atentia de la casele lui si ale familiei. Fumigene. A, si despre iminentul raport pe justitie pentru care ar fi nevoie de ceva colorat si cu iz puternic. Si ti-l gasira ghici pe cine? Pe cine? Pe cine? Au inceput subtil cu oameni seriosi ca Popoviciu, dar doar asa ca sa arate a campanie de impunere a justitiei si au continuat cuuuu... Cu cine? Cu cine? Hai sa rememoram nitel evolutia politica a Becaliului. Va amintiti vreun moment, unul micut micut cat de micut de fronda becaliana la adresa Baseului? Vreo incercare de opozitie? Ceva? Nici pe departe. Marinelu a bagat cinic libatia pentru sufletu ritualic a lu Gigi, s-au facut frati de politica si n-a fost moment in care Becali sa nu-i faca jocurile lui Base. Taman maian, la primaria capitalei, partidu marinerului obtinu majoritate in consiliu cu mandatele oierului. Ei, Base stie mai bine ca oricine sa-si asigure spatele pentru eventuale momente de cadere in inima boporului. E nevoie de un nebunache de asta care nu va avea niciodata sanse de castig sa-i aduca voturile in oricare tur doi. Numa ca nea Gigi s-a cam desumflat dupa parlamentare, batar cu criza, si ceva trebia facut pentru reactivare. Mai are cineva dubii ca victimizarea e, electoral, mana cereasca? Hai, ba, Gigi, oleaca de bulau si mai taiem nitel din elanu boporului catre Chukie-Antonescu sau Prostea-Geoana. Luam de la ei, hai si de la mine, si punem la tine. Nu mult, ca boporul are un bun simt stramosesc si nu te va alege in veci, dar cat sa poti sa capitalizezi ca sa-mi dai mie pentru turu doi la prezidentiale. Hai, Gigi, inca un mandat la baiatu si te-ai scos. Te trece tata criza de nu-ti vine sa crezi. Si Gigi, beiat frate de crucea masii cu Base, se baga. Se facu ca-si lasa masina furata, se facu ca-si face dreptate, se facu. Gigi are in celula branza, table si un psihism de bruta care n-a constientizat vreodata apasari urbane ca stress, depresie, let alone the spleen. Sa-l plangem, ca el hahaie. Si castiga. Si - va mai amintiti de Filantropica? - spune si o poveste foarte faina in timp ce intinde mana dupe voturi. A dreacu textier dom Puiu-Baselu asta.

Nationala Tourette

2009-04-02T16:50:00.002+03:00

Aud la vajnicii comentatori protvisti, mai controlati emotional decat "Da, omule, penalti"-Gradinescu, dar la fel de unduitori dupa cum ii duce meciul, ca Piturca nu l-ar fi folosit pe Max Nicu pentru ca acesta nu s-ar fi adaptat la aerul de la echipa nationala. Mai tarziu, cand meciul se ducea previzibil spre ce s-a dus, comentarila, usor iritat si respectand indicatiile atitudinale ale cazului in care nationala si-o ia, devine dintr-o data un antipiturcist neostoit si ne spune de fapt de ce nu joaca Max Nicu. Se pare ca omul chiar nu e fotbalist roman. Omul nu injura si e foarte sfios in jurul troacei de la nationala. Auzi tu, fotbalist care nu injura. Ce-i cu fatalaul asta? Piti are toate motivele sa nu-l bage. Nu injuri, nu existi. Nu, Piti nu e un sociopat, evident egocentric, evident pe baze inexistente, Piti e un om de lume, e lumesc, se are barbateste cu haiducii lui, iar o injuratura e evident o marca machista de legitimare si de pastrare a echilibrului. Nu poti tine in frau o echipa romaneasca cu ironii si referinte istorico-filozofice, pe fotbalisti ii aduni in jurul recurentei imprecatii penial-referentiale. Ce pula mea! Maxe, pune-te frate la punct cu adevarata limba romana ca altfel minutul 85 scrie pe tine de-acu incolo!

Iubesc nationala de fotbal a Romaniei

2009-03-31T17:15:00.003+03:00

A fost pentru prima data cand am rezistat la un meci al nationalei, in conditiile in care aceasta e condusa, pana la capat. Obisnuiam sa schimb canalul pe principiul unor superstitii piturciene, cine dreacu stie, poate io-s de vina. Ok, nu ma uit, da voi, baietii, egalati si voi. Nu au egalat niciodata. Sambata am vazut un meci al unei Romanii naive, dar pline de vointa. Daca in filme, cumva, nu stiu cum, naivul cu suflet cat casa il bate pe superioru arogant, in realitate ilogicul e mult mai rar. A castigat, previzibil, nu echipa mai buna, ci echipa mai realista. Sambata am vazut o Romanie care m-a incantat prin jocul sau. Ma doare fix undeva ca Romania a pierdut meciul cu Serbia. Ma doare fix undeva ca ne calificam la turnee finale cu un fotbal scremut si suntem trimisi acasa cu coada intre picioare. E clar ca meciul cu Serbia putea fi castigat in acelasi fel. E clar ca Piturca a gresit tactica totalisim. Dar ce a iesit a fost minunat. O echipa care a agresat timp de 90 de minute o alta echipa si a pierdut. O echipa care a fost capabila sa alerge si sa fie in stare de urgenta sufleteasca timp de 90 de minute. Iubesc aceasta Romanie frenetica, patetica (de la patos), fraiera, romantica. Asa se joaca fotbalul actual, numai asa se poate juca fotbalul. Fotbalul italian ca specific nu mai exista, falimentul sau este total. Fotbalul italian nu mai e demult fotbal italian. Fotbalul se joaca cum a jucat Romania, minus naivitatea. De aceea sunt fan Liverpool. Liverpool poate ingropa orice adversar atacand in valuri lasand in acelasi timp impresia ca joaca cel mai pragmatic fotbal existent. Aici e dozajul perfect. Romania, dupa ce a incercat sa-l gaseasca incepand de la pragmatismul cinic atatia ani, acum incearca de la exuberanta frenetica. Iubesc aceasta Romanie.

Elaine il saboteaza pe Seinfeld

2009-03-24T17:03:00.002+02:00

A fost odata Elaine. Cea mai sexy, dezinvolta, cu cele mai misto issues femeie din sitcomurile americane. Luni seara la emisiunea Cretuleascai mai mai sa pic de pe pat. Nu era Elaine, era insa Alina. Alina Bica is the name. Poate o stiti fara s-o stiti din faza destul de recenta de-a circulat pe net cu "experta in IQ comunitar". Ea e. Tanti, la cat de ravisant o intruchipeaza fizic pe Elaine, cam pe atat de blocata in gandire e. Bine, acu nu stiu daca chiar crede in argumentatiile ei legate de prevederile noului cod civil privind protectia imaginii individului si ceea ce decurge din asta sau e doar o portavoce. Oricum era insufletita. Sustinea sus sus sus stindardul ambiguitatilor legislative in buna traditie a legilor acestei tari. Huidu si Bendeac, prezenti, se maimutaresc penibilisim cu argumente infantile pe fundal. Le e ca le dispar pamfletele daca vreun judecatorache accepta ca intemeiata plangerea vreunui jenat de emisiunile lor. Nu mai am timp sa elaborez, intelegeti voi cum vine cu titlu, adica Elaine Bica il face pe Huidu(ma) Seinfeld. Clar?

Concursuri cu "blonde"

2009-03-23T18:41:00.005+02:00

Zaresc dis de mai spre amiaza un concurs din categoria "Suna acuuuuum, vreau sa aud telefonul, suna ca mor (receptor de telefon cu disc peste propriul cap)". O domnita imbie flacaii care n-au ce face sa ghiceasca denominatia animalului din plicul ei. Incepe cu C si daca fortuna iti pune in gura cuvantu magic te alegi cu nu mai putin de 700 RON in obiecte. Banuiesc ca faptul de a privi spectacolul asta ma face si mai penibil decat pe participanti care macar sunt manati in lupta de un maret premiu, dar promit ca a fost numai pentru 3 minute si a avut si cateva secunde superromanesti. Deci se sforteaza poporu in jurul animalului ce se vrea nomenclaturizat pe tabla, se aude de vreo 5 ori "caine", de vreo trei ori "cuc" (romanul insistent) si intervine imediat in direct si varianta hard din polisemia abia amintitului. Un mare tatic intra si o indeamna la supt pe prezentatoarea noastra. Il urmeaza un nene mai pudibond care poate ingaima doar un "ce mai faci, papusa". Nu inteleg si chiar ma blochez in fata acestui gen de concursuri si de aceea ii respect pe cei care chiar reusesc sa-i gaseasca o intrebuintare.

Mai saptamana, vad juma de editie din emisiunea lu Negru. Ala cu blonde. O prostioara calduta care impersoneaza jalnicut o presupusa tensiune razboinica intre "barbati" si "blonde". Da oricum a meritat. Am descoperit o faza supertare, o neasteptata etimologie populara care e posibil sa fie notorie dar de care io n-am avut cunoastere. Bine, "barbatu" din editia de fata a scos toate blondele cunoscand care e varianta romaneasca a englezescului tic tac toe. Tocmai v-am zis ca nici o blonda n-a stiut raspunsul, dar ce e mai dragut e ca vreo 4 din 7-8 au presupus ca jocul cu pricina e "fata ascunsa". Negru n-a inteles nimic, a trecut repede peste asta, cand de fapt, isi extindea, involuntar, publicul tinta si la cei care au auzit ce-i aia etimologie populara. Fata ascunsa din v-ati ascunselea e pur si simplu o transformare care m-a minunat.

Vedeti Watchmen

2009-03-19T01:57:00.002+02:00

Am fost aseara sa vad Watchmen. E clar cel mai sofisticat film cu supereroi produs vreodata. Iar ritmul... vai, ritmul... ar face pe orice smecher de cinema sa cedeze in prima ora a celor 2 si jumate. Surpriza, surpriza, unul nu s-a ridicat. Sala ticsita. Chiar daca atipic pentru un hero movie, chiar daca un serios competitor al Asasinarii lui Jesse James ca lentoarea a ritmului tramei, cu o strategie subtila si riguroasa a construirii profilurilor protagonistilor (flashback-uri neobositoare, la obiect), cu o reteta comerciala nesuparator integrata (supereroaica nu poate fi decat fiica superoiului) si cu un Rorschach de referinta, Watchmen e altceva. L-as pune fara ezitare intre cele mai bune filme ale genului din toate timpurile.

Statu sunt io?

2009-03-09T19:22:00.003+02:00

Hai ca chiar ma si imi pe/in base si geo+ana plus tot hulpavii care ne conduce. Momentan ei sunt la lectia dansand cu metafora si prolifereaza balega cu centura de siguranta vs centura de castitate cu trimitere la inevitabilul imprumut de la FMI, ultrablamatele eminente cenusii ale zeitgeistologilor. E un film Zeitgeist, stiti voi. Mai stiti mai an cand atacul asupra forintului a reusit, iar asupra lu leu n-a, gratie lui Supermugur? Ei, ei erau. Teroristii economici de la FMI care urmaresc sa controleze lumea prin guverne prin impovarare cu datorii. Da? Pe unguri i-au rupt, ca ungurii sunt de mai putina vreme pe aceste meleaguri ca noi si nu stie cu rau' si ramu. Noi stim si cu rau' si cu ramu si cu muguru. Am rezistat. Acu Base vrea imprumut si creca judeca pe un principiu foaaaarte conform cu o forma mentis a dreacu de romanesca. Daca nu ma supravegheaza cineva si nu dau un ban sa ma supravegheze sa fac, nu fac nica. Sa mor io daca nu-i asa. De cate ori n-ati vrut sa va apucati de limbo? Pula. Daca nu dai un ban pe niste cursuri, pe un profesor, faci o laie. De cate ori n-ati vrut sa va trageti pachetele la burdihan? Daca nu bagi bani intr-o sala, un antrenor, pula, scuzati ocurenta recurenta. Asa si base, le ia la micuti o helga, o - cum dreacu ii zice - institutoare? Altui cuvantu. D-aia, oricum. Oricum nu despre asta voiam sa va vorbesc, daca n-ati respectat regula celor 7-10 randuri de inceput de divagatie v-ati perdut vremea.
Vreau sa va vorbesc despre un flacau care si-a blocat odometru la 263 la ora intr-un jandarm. Vreau sa va vorbesc despre un virus, numit, ca orice virus care se respecta, la misto, pe principiul antifrastic al onomasticii tsunamiurilor. Ce daca micutul dezteleneste mal dupe mal dupe mal? El el ninio se numeste. Ce daca virusache asta la care microsoft se chinuie de 2 saptamani sa faca ceva a blocat nu stiu cate mii de retele si baze de date, in special cea a penitenciarului rahova, de a trebuit astia sa mature paianjenu de pe arhiva ca sa nu dea drumu pe maine lu Rubin in lume? Iel se cheama Kido. Nici despre asta nu voiam a vorbi de fapt.
Vreau sa vorbesc despre statul si noi. Cineva cu toata mintea intreaga mai poate nega ca romanul e un animal a dreacu de usor cu tot ce se intampla in juru lui? Ca-i resemnat, bascalios, mistocar, acru, cinic si reductionist din dezamagire si ca nu exista "adaptare evolutionista" mai normala la realitatea traita de el romanul? Spuneti-mi ce natie alta decat cea mioritistica n-ar fi apelat demult la nesupunere civica fata de un stat care se pisa hahaind pe cetatenii sai (n-am vrut sa sun pataticepivian, scuzati)? Situatie: niste gospodari dintr-o margine de Romanie, migrati si traiti pe-afara, au defulat constructiv. N-o sa vedeti asa ceva in Romania. Oamenii din comuna suceveana Marginea, exasperati ca autoritatile nu fac nimic sa le repare podu cazut la inundatiile de acu un an, au decis sa fac un pod. Asta si pentru ca traficu de pe ruta ocolitoare le darama casele. Si-au luat o zi si au facut un pod din lemn pe care l-au testat la 10 tone. A tinut. Oameni cu toti boii la caruta, marginenii au limitat traficu la 2 tone juama. N-o mai dau in balarii retoric cu scandalizari. A doua zi autoritatile i-au dat in judecata si au interzis traficu pe pod. Nu mai discut despre legalitatea actului satenilor. Suntem in alt registru. Il intelegeti. Si vin si intreb - statu mai sunt io? intretin o masa buboasa din spatele unui construct abstract luat de bun din inertie - statul - ca sa-mi transpuna in real proiectiile sau ca sa-mi diversifice angoasele? Statu mai sunt io? O intrebare mareata dintr-o minte mareata.

Badjoke-ureli

2009-03-03T02:25:00.007+02:00

Si se facu martie. Luna femeilor. Nothing to argue about it. Sa ne complacem. Acu nu ca femeile n-ar avea tot dreptul sa detina martele, atribuirea e realmente fundamentata stiintific. Nu de alta da femeile-s de pe marte si barbatii de pe venus. Sau invers, mi se rupe. Martisoare, faze. Apropo de o frantura de simt al echitatii, ce ma apasa si nu ma lasa cum clar reiese, de unde vin io de intai de martie flacaii si lelitele isi schimba martisoare si-si releaga atele la maini, semantici pagane de inceput de an, ce stiu io. In fine, cand iesti in bucuresti, behave. Am. Bine, incercati pe viitor sa evitati, in medie, primele 6-7 randuri de postare cand chiar va intereseaza subectu in discutie. Am o chestie divagatorie bine netemperata, ceea ce ar trebui sa se inteleaga acum ca ma doare la basca de martie. Ce mi se pare supertare, pe langa babe, nababe, babene, mi se pare supertare. Deci realitatea-catavencele au pus deoparte o suma de barbati sexi cu care sa se delecteze de luna lor. Intelectuali. Carnea e demult iesita din trend, femeia s-a asezat, a depasit frustrarile de obiectualizare predispunatoare la debuseuri obiectualizante, cipandelii sangereaza flasci pe undeva, vremea s-a saturat despre ei. Barbatul nu mai arata asa, imi pare rau sa va dezamagesc pe voi toti cei care credeti ca metrosexualitatea mai inseamna ceva. El poate arata in cel mai rau caz asa sau asa. In cazurile fericite in care natura chiar a ostenit intru creatie, el arata asa, asa sau asa. Slava tie, dumnezeule, ca ai invrednicit-o pe nevrednica realitate-catavenca si-ai facut-o din fumeiusca shallow femeie spiritual frematatoare. Le-ai luat integritatea, dar le-ai dat lumina de a alatura pe foaia de hartie, intr-o raza de mai putin de 10000 de leghe sub mari, cuvintele sex si orice alt derivat, pe de o parte, si Liiceanu, Patapievici, Iaru, Dinescu (mancatias), Sever Voinescu, bashca Mugur Ciumageanu, cu care ocazie multumesc trustului pentru ocazia de a lua nota de Mugur Ciumageanu. Puteti vota aici. Io am votat pe bune cu Marius Chivu. you gotta love that picture.

Pariati pe Dragobet

2009-02-25T01:59:00.006+02:00

La dreacu, am ratat complet le Dragobete (unde dreacu e circom-flexu?) anul acesta de unde rezulta ca anul acesta voi fi a dreacu de singur anul acesta. In fine, am oarescum activat cu niste flori de Valentin. That's gotta count for something. Chiar asa singur nu prea mi-ar prea placea anu asta. Eniuei, am ratat cu dragobetele, dar am aflat de la o etnoloaga cam dusa asea, cheflie si la coc zurlie cine e cumnatu lu Drago. Nu aveti cum sa stiti ca voi stiti doar valentini, crestini si alti ciulini. Nu v-a pasat de Bendis, Gebeleizis si Bristena, fiica dacilor (am diafilmul). Ei bine, sa vezi si sa nu crezi, Dragobetele este cumnat (sti-vom vreodata a cui sora ii leaga?) cu nimeni altul decat celebrul erou vegetational al poporului Lazarica. Sa mor de va mint, Lazarica ii e cumnat. Si daca nu crapati deja de ras, mai spun o data: eroul vegetational Lazarica. Nu? nimic?

Vedeti Blindness

2009-02-23T01:29:00.006+02:00

Asteptand la Oscaruri, zic sa ma petrec si io mai in ton asea. Bifat fiind la de-alde screenerashele pe seara asta (am vazut Push, o duda incalificabila cu supermoroni), m-am dat pe un mai batraior pe la mine prin computer. Am vazut Blindness a lu Meirelles. Filmu. Cartea e a lu Saramago. Carevasazica ecranizare pentru marele ecran a romanului Eseu despre orbire. N-am citit cartea. Dar filmul... nu stiu cum s-o pun, haideti s-o pun asa... the movie is a blast. Gandindu-ma nitel, creca in primu rand de aia. Lasam usor deoparte frivolitati de-alde cartea, filmul, nuante, perspective, meditatiuni alternative, si sa ne axam pragmaticeste pe meditatiunea imediata care transpira si din carte si din film. Numiti-ma ignorant, dar mie, fara sa fac din ea o axioma, "am vazut filmul" sau "am citit cartea" mi se pare un argument decent de a trece mai departe. Deci filmul e tatic. Bine, usor inegal si prea darnic, spre exhaustiv, in acoperirea tuturor starilor de spirit de indus privitorului, asta asa la o privire si o strambare de nas de critic. Da mie mi-a placut. (Oricum asta e argumentul total al vremurilor noastre. Concis, conclusiv, apasat.) Tre sa recunosc ca pe alocuri m-a rostogolit mai abitir ca fratele Trier. von. Acum voi mai spune niste unele. De care mi-a amintit. De fapt hai sa va zic numa de unu mai putin iesit in fata, tot pe tematica intoarcerii la animalitate in context de criza. L-am mai recomandat unora si s-a facut liniste. Pe mine m-a dat pe spate, poate-s mai ciudat io. The Mist, al lui Frank Darabont. Si a lu Stephen King. Acu, na, nu va pot striga hait, dar mai hais si spre carte cand cu totii veti sari pe film, dar mai odihniti-va ochii si urechile si cu cate o carte. Nu gratuit au scos baietii de la 3sudest si cartea, odata cu cd-ul.

Fa loc pentru SuperCostel

2009-02-18T09:54:00.003+02:00

Am doua vorbe sa va spun. Va amintiti, far de doar si poate, Rahanurile. Daca n-ati avut, e imposibil sa nu fi jinduit la unul in vremuri dulci de copilarie optzecista. Io stiu ca am. Jinduit. Am reusit sa pun mana pe unul la un moment dat, dar m-a costat cam un sfert dintr-un clasoras de timbre cu colite romanele, plus doo yemene. Mama, ce bun erai daca aveai yemene. Io aveam. Si-aveam si tavalute si cartonase straine. Ce mai, un dizident. Asa, Rahanele. Deci va zic de Rahane ca sa-l introduc pe Supercostel, primul supererou romanesc. Bine, facem abstractie de SuperBase. Supercostel e Omul Motan si actioneaza extrem de insidios. SuperCostel e singurul supererou care stapaneste in grad de comandor puterea letala de a dormi 18 ore pe zi fara sa oboseasca. SuperCostel il are pe Serioja. n-aveti cum sa nu-l iubiti pe Serioja. Serioja are cele mai tari inscenari din lume. Doi de Gelu (Gelu e pestisoru de aur a lu SuperCostel) se odihnesc in interiorul Seriojei, dar in versiunea oficiala unul e suicidar din motive de subtiere a stratului de ozon, iar altul e in arest pentru trafic de carne vie. Mai e si Arnold, bashca Jan. De Jan e compulsoriu sa nu ne placa. Io atat va zic. Adica nu ca va amenint, ci doar atat am de zis. Cumparati-o ca e criza si fiind patrioti trebe sa cumparam BD-uri romanesti. Bine, asta e argumentul cel mai lame. Sau poate reactionati la mesaje de acest fel: Ajutati-l pe Supercostel sa traiasca!

Despre Chivu si-un coleg de-al lui

2009-02-11T22:00:00.003+02:00

Cristi a spus pas meciului cu Croatia. Il intelegem. Stiti, ii naste nevasta. L-a inteles pana si taranu de Piturca care a facut nitel show acu ceva timp cand Mutu a intarziat niste zile ca trebuia sa-si boteze copchilu, parca. Oricum nu-i relevant. Absenta lui Chivu si a lui Radoi de la mijloc ne da prilejul sa vedem ce clovn e Ovidiu Petre. Da nu despre asta voiam sa vorbesc. Ci despre alegerea lui Piti de a juca aproape sigur cu Radoi si nu cu Chivu in centrul defensivei in meciul cu Serbia. E adevarat ca Chivu e printre cei mai polivalenti jucatori ai lumii, iar in ultimele meciuri la nationala a curs frumos in sistemul cu 3 inchizatori al lui Piti. Insa de ce Radoi si nu Chivu? Nu stiu cum sa zic, dar Radoi e cu mult prea descaltat pe postul asta. N-o sa revin, am argumentat altcandva. E adevarat, ca nici Chivu nu e at his best in centrul ofensivei. Il prefer in banda sau la inchidere. Dar intre el si Radoi, il aleg la orice ora pe barbatu Adelinei. Mie unuia, nu stiu voo, imi da mai cu plus valoare cu Chivu pe fund si Radoi la inchidere decat vicevercea.

Tot am vrut sa zic acu cateva zile ceva despre marele Rolando Clistian si alu sau balon de aur din care o sa-si faca niste ghiuluri bune. Nu zic ca mingicaru asta fara pic de caracter nu ar avea ceva din parametrii jucatorului de balon de aur. Nu. Pachetu asta de pachete abdominale inuleiate, cu o privire si atitudine de manelist cu toti boii la caruta, stie despre fotbal. Sau are cine sa-i aminteasca cum e cu fotbalu. Ferguson, adica. Il aduc pe acest portughez in discutie din cauza ziselor unui alt portughez, de o aroganta parca mai curatica. Murinio zice ca Ibrahimovici e mai bun ca Rolando. Sunt de acord intru totul. Jucatorii mondiali ai zilelor noastre sunt fara indoiala Messi si Ibrahimovici. Dar din pacate, balonu de aur e prea legat de performantele echipei de club la care activezi. N-am inteles niciodata asta. Sa cuantifici valoarea unui jucator in functie de performantele echipei e o argumentatie cel putin secundara. Da daca mai marii metafotbalului considera ca Rolando are un joc secund, mai pur...

Inima lui Marian Cozma

2009-02-09T10:12:00.002+02:00

Handbalistul Marian Cozma a murit in urma unei altercatii cu un numar de persoane. De aici incep speculatiile si nebunia. Ca au fost 30, ca au fost 3, ca au fost 6, romi sau neromi, ca l-au confundat sau nu, ca l-au ucis in club sau local sau in afara clubului sau localului, ca se aflau la un botez sau la o bauta dupa un meci, toate sunt fum. Deja s-au format comandouri extremiste in Serbia si Ungaria si sunt in drum sa-i pedepseasca pe ucigasi. Multe speculatii si mai nici o certitudine. Poate singura certitudine e ca a fost injunghiat de trei ori in inima. Poate ca nu e o idee foarte tare ca cei care ii aduc omagii pe la televizor sau in ziare sa continue cu obstinatie sa vorbeasca despre inima mare a lui Marian Cozma.

Pofta de a fi roman

2009-02-06T12:34:00.005+02:00

Imi cer din start scuze fanilor pentru perioada de tacere. Am avut atatea de spus prin lume ca am ales sa tac. Bine, pre multi voi popri cand ma voi ridica a vorbi. Oricum az tre sa spun. Sunt in al nspelea cer. Sunt inca o data fericit ca ma numesc roman si sunt convins ca nicaieri oamenii nu au amestecatura de tandalism, usuratate a feintzei si dedare la mucalitism ca pe la noi. Deci, azi romanul si fondurile europene. Am o colega care inspecteaza subectu. Si daca vreme de niste zile ne-a cam plictisit cu gresalele de a se exprima ale inaintasilor de jalbe la fonduri europene, ieri ne-a palit cu doo chestii care mi-au facut ziua. Nu le voi comenta, caci tre sa fii tampit sa comentezi. Voi savura, ceea ce va indemn la randu va. Carevasazica, un ruman verde a cerut la Europa bani sa faca un circ la el in sat unde e iel primare. Atat a vrut omu, circ. Nu formula 1, nu o fabrica de kurtos, nu o nisetrarie, un circ. Iar in satu vecin, primarele a aplicat furios nici mai mult nici mai putin decat pentru "reparare nava spatiala". Romania, te iubesc!

Ultima ora! Nici cu gandu nu ganditi de ce e Romania atat de infloritoare, bashca manoasa: ne cacam pe ea. La propriu. Cica un studiu arata ca in ritmul actual de introducere a retelei de canalizare, Romania ar fi gata canalizata in 2500 de ani. Uhaaa!

Mirel a dat gol la debut. Ma doare-n paispe

2009-01-23T22:14:00.003+02:00

Acu nu stiu daca ati auzit, da n-are a face ca orcum va zic io. In ziua de azi nu mai sunt echipe mici de fotbal. Nu mai exista adversari facili. Nici echipe slabe. Nu exista asa ceva, adica pe bune cine a zis asta prima oara a fost un profet. Sa-l luam pe Radoi de exemplu. Un jucator exponential al unuia dintre campionatele exponentiale ale Europei. Zic cand era la Steaua. Acu unii credeti ca io fac misto, mai ales aia care ma stiu. Dar tot aia care ma stiu stiu stiu, adica stiu pe bune ca io nu fac mistouri ieftine, adica de-astea de doo parale, cu oleaca de antifraza acolo. Noo, io dau argumente la ce zic. 2 echipe direct in liga - campionat exponential. Radoi, acilea nu creca ma puneti sa zic de ce-i exponential, azi la Inter, maine Al Hilal. Quod erat demonstrandum, adica nu exista echipe mici. De fapt hai sa zic si de ce-i Radoi exponential ca demonstratia mea sa fie inatacabila. Mirel Radoi e exponential finca e baietas tare-n cioc. E genu artagos si vanos la capitolu punere la punct a taranilor-brutelor si genul expeditiv, tupeist, luator la pula si dominant pentru cei cu nitica materie cenusie. Practic modus operandiul e acelasi, de dominare psihica a aluilalt. Radoi nu da cu brandu. Decat in geamuri. Asa a aparut legenda liderului Radoi. Un lider Radoi inaripat doar cand victoria e certa, rareori capabil sa scuture echipa cand ea are nevoie de scuturare. Vorba dinamovistului, i love u boro. Radoi e un mijlocas la inchidere decent si un fundas central oarecare. Radoi alearga. Dar asta ii foloseste doar cand tre sa joace la recuperare, pe centru. Radoi stie sa si paseze. Asta ii foloseste in ipostaza mai sus enuntata. Radoi nu alearga, nu paseaza si deseori lufteaza (adversari tineti-va capu!) cand joaca la linia de 16. Veti zice ca sunt rau si ca Radoi e totusi un fundas bun. Acu ce sa zic, n-oi fi io mai bun ca Muriniu care avea nevoie de fundasu Radoi. Da-s mai tare ca Olaroiu, care l-a luat la Al Hilal si l-a pus sa joace exact cum am zis io. Mirel a dat gol la debut. La Al Hilal. In campionatu Qatarului, Arabiei Saudite?Sincer ma doare in paispe.

PS. Acu pe bune, cine citeste presa sportiva scrisa de agarici care-i cauta in cur clanului Becali, chiar va crede ca Muriniu l-ar fi luat vreodata pe Radoi la Inter.

Hurezeanu. Ecce homo!

2009-01-19T22:29:00.004+02:00

Raspunsul, prieteni... raaaaspuuuunsuuuul prieeeeteeeeeeni, e vanare de vant... e vanaaaaareeee de vaaaaant. In fine, n-are nici o legatura. Hurezeanu e de la 1 februarie noul generalisim al trustului Realitatea-Catavencu. Mie personajul imi trezeste sentimente contradictorii. Mai intai de toate personajul ma dezgusta. E ceva alunecos si cu nimic mai putin slinos in stilistica lui pretioasa si inadecvata. E rozaliu. Un rozaliu de o oarecare decenta. E intr-adevar reversul lui CTP. Daca asta e frust, taios, spinal, inexpugnabil si inamovibil, Emilusu e plastelin, tonomatizabil, perpetuu sanatos in obraji, o mariana nicolesco a presei autohtone si esentialmente un mediocru. Omul asta n-are un singur proiect pe care sa se sprijine. Omul asta a venit din istorie, a perpetuat un joc de aburi si lumini discursive si s-a asezat. Si-a gasit nisa. Omul asta n-a facut nimic. A pendulat pe principii de-o aceeasi sanatate a cinismului lucrativ ca cea a obrajilor. Unde-i banutu proaspat, mult si drumul nou. Spuneti-mi un proiect identificabil cu numele lui Hurezeanu. Toata elita asta catavencina a venit de undeva. Si Turcescu in nimicnicia lui a venit de undeva, de la romania in direct. Dar Hurezeanu? Sau poate pentru unii Hurezeanu e deja ectip. Autor mai cunoscut decat opera cum ar veni. Mi-a zis un amic lucratoriu la ziar taman in seara asta ca lui Hurezeanu si TRU i se par cei mai tari. Hurezeanu cel mai tare? La partea cu TRU, cu rezervele mele cu tot, nu am a comenta. Dar Hurezeanu? Ati terminat vreodata un editorial de Hurezeanu cu promisiunea de a nu-l rata pe urmatorul? Dar ce zic... ati terminat vreodata un editorial de Hurezeanu?
De alalalt sentiment nu mai vorbesc. Oricun toata lumea stie ca CTP e cel mai tare!

Politia da avertismente, nu amenzi

2009-01-12T12:03:00.006+02:00

Nu stiu daca ati vazut superfaza de supermarlanie si superavaritie aratata aseara la stirile serii. Cica niste procurori care scotoceau pentru rasunetorul caz al permiselor de conducere manarite, alea de prin Arges, parca, au descoperit un fals si uz de fals grosalanoi din partea unei judecatoare locale. Acu asta n-ar fi neaparat o stire, dar ceea ce a manat-o pe doamna judecatoare in folosirea celor numite mai sus te lasa paf. Cica doamna judecatoare are si ea o masina. Nimic deosebit pana aici. Doamna si-a busit nitel masina pe raza unei comune de la ea din judet. Se intampla. Condusul vine cu doza sa de emotii. Nimic deosebit nici aici. Judecatoreasa noastra tre sa-si repare masina prin casco amu. Stiti sau nu stiti, casco vine mai nou cu elementul numit fransiza. Cate nopti nu l-am injurat... Ei, fransiza asta zice ca la daune pe propria masina de care tu esti vinovat participi cu un cuantum de vreo 100 de euro. Chiar daca dauna face 5000 de euro sau 2 euro, daca tu vrei sa repari prin casco platesti cei 100 de euro. Bine, asta-i explicatia rezumativa. Ei, Solomoneasa n-a prea avut chef sa dea 100 de euro, dar in schimb a dat un telefon. Stiti, c-asa-i in tenis. Lantu slabiciunilor (evident, al presiunilor) s-a creat instant. Primarul comunei a sunat la sefu de post, sefu de post a gasit un cetatean dispus sa-si asume vina de a o fi lovit pe doamna judecatoare, astfel incat stangacia soferistica a doamnei s-a transformat in victimizare soselistica. Adica, hop reparatia ii va fi platita prin RCA-ul cetateanului mai sus pomenit. Supertare. Tara spagii in caltabosi. Va dati seama pe ce plaiuri pitoresti traim? Cum sa nu vrei sa ramai cand fiecare zi e o revelatie? Ei, dar va intrebati daca omu ala nu a luat amenda asumandu-si el vina judecatoresei. Nu. Sefu de post i-a dat trei puncte penalizare si un avertisment. Canci amenda. Cati dintre dumneavoastra ati primit avertisment pentru depasirea vitezei cu cativa kilometrasi acolo? D-apai in caz de coliziune?

Ca sa intelegeti inca o data de ce insist pe imprevizibilitatea traiului in tara noastra draga, va voi spune ca io am mai fost palit odata in moalele capului taman ieri. Veneam de la munte sanius zapada din Semenic si pe raza unei comune ma opreste politia. Io am detector de radar, da tocmai iesisem dintr-o benzinarie unde-l pusesem pe mut. El s-a chinuit sireacu sa-mi arata ca ba, boule, e radar in fata, dadea din maini, facea flicuri, triplu tulucuri, io nici o treaba. Na, io ma asteptam sa-mi tiuie. Ma opreste nea agentu si-mi zice din prima ca 66 la ora in localitate. Io stiindu-ma cu un car de puncte in spate, ma cobor si-l intreb daca nu se poate sa ma doar amendeze, da fara sa ma puncteze ca raman dreacu fara permis. Na, omu imi zice ce asteptam sa-mi zica. Nu se poate. Astept io sa scrie procesu verbal, ma cheama sa mi-l dea, mi-l da si-mi zice ca aveti doar un avertisment, o zi buna. Nu amenda, nu puncte, nu nica. Am ramas paf. Paf paf. Domnule politist, m-ai turmentat. Saru mana.

Fa, Australio, manca-ti-as

2009-01-08T18:53:00.006+02:00

Aseara am fost si-am vazut Australia. Asta e un film. Bine, io asa am un anumit fler in privinta filmelor, mai cu exactitate asea ma informez si le cam miros. Rar spre niciodata ma duc la megaproductii siropoase de-astea la cinema. Da acu m-a invitat amicu Catalin Ionut Virgil de ziua prenumelui sau secund si m-am dus. Si m-am si distrat, ca io ma distrez la faze de-astea. Creca Titanic e ultimu film d-asta pe care l-am vazut la cinema. Biiineee. Intram noi in sala, caldut frumos, reclamele de rigoare de dinainte de film (ma scandalizasem io la un moment cand eram mai tanar ca de ce ne baga astia reclame si la cinema, ce plm, nu platesc bilet, da mi-a trecut, la cat e beletu la cinemapro poa sa bage si juma de ora de reclama, cam cum erea la protv pe vremuri - acu nu mai e, chiar poti vedea un film la protv) si incepe filmu. Pac, gaguri rasuflate, da eficiente, radem cu spor, faze, bosimani, intriga scofalcita, ce mai filmu mergea spre un megaepic de genu Pe aripile vantului. Ce-i drept se simtea nevoia. Si vine faza lame a filmului - bine ca filmu e varzel in integralitate el asa - adica marele regizor abordeaza el o mare strategie de invaluire a publicului. Gaseste el niste rezolvari basinoase la toata marea intriga, baga muzica inaltatoare sa cante, ii pune pe protagonisti sa danseze, sa se tzuce, alea, ca tu sa zici, gata hai acasa, stii? Si de fapt el mai are ceva pregatit. Adica cealalta jumatate de film cum ar veni, te-ai prins? Supertare. Nu e ca si cum n-as fi venit pregatit sa rezist la 3 ore de Australia. Acu, na, daca e sa nu fiu asea rau, pot sa-i gasesc si-un merit la faza asta. Adica probabil ca omu, regizoru, Buzz Buzzard asta, Luhrman, o fi vreun psiholog al salilor de cinema, ceva gen Nae Caranfil (ar trebui sa vedeti cum urmareste Nae reactiile publicul), sta si urmareste reactiile publicului. Si vazand omu moda asta lame a ridicatului si plecatului la jumatea filmului, a zis stai ca-l fac pentru toti. Si l-a facut. Partea a dooa e un Pearl Harbour la fel de obosit, cu un final de mare exceptie. Sa nu-l ratati cumva. Bine, am rezistat io 3 ore intr-o caldura de ma cacam pe mine, da io-s obisnuit ca am niste colege foarte misto la mine la munca care la sub 28 de grade intra in soc termic. Cam asta e. A, la iesire, am surprins o faza ca cica hai dezmeticeste-te ca maine tre sa scrii recenzia la el, zice unu uneia. La care ea, clar umflata de importanta misiunii ei de maine, o da, certamente, in bagatelizari: Pai ce sa spun, mergeti si-l vedeti, dar luati-va cu voi extraveral... De astea. Dragut, nu?

Despre rivanol, babe si becuri

2009-01-08T12:54:00.003+02:00

Cica circul bosumflat aruncat pe un scaun de tranvai azi dimineata. Spre munca. Niste babe acre ma privesc cam acru. Io n-am chef de ele. La urmatoarea intra in scena un roman c-un parpalac captusit cu de toate: pixuri, pixuri cu pasta, pixuri cu ceas, pixuri cu mina de pix, toate pixurile pamantului, basca portbuletin, portpasaport, portbebelus, portarm, toate porturile pamantului. Si altele. Pitoresc nenea. A reusit sa-mi retina privirea mult peste cele 1,7 secunde stabilte ca limita de decenta in ochirea cuiva. Bine, tipu a si devenit instant un seller agresiv. Numa ce mi-o ia pe una din babele acre si mi ti-o invarte, mi ti-o invaluie, cu un pix frumos pentru nepotel, un portcard sa-si puna hoasca cardurile de angst si de intrare la piscina, faze de-astea. Baba nu si nu. Batman batman. Omu mieu nu se lasa ca cica cicalaca cichi cea iti fac reducere mamaie, da-mi 8000, nu 10.000. Hai ca-ti dau si-o mina de 0.5. Baba explodeaza de negativism. Asta devine buclucas. Mamaie, da un pansament cu rivanol nu vrei? Ca nu stii cand cazi si faci buba. 5000 cutia. Baba sfaraie. Hai mamae ia macar un rivanol de saftea 5000. Intr-un imaginationland, babatrana isi suge din masele resturi de creier de roman cu parpalac. Mamaie, ti-l dau de bodaproste rivanolu, numa ia-l. Nada, baba e cum ar veni statuie a neclintirii. Sugubatu s-arata sanatos si-o ia mai spre fundu tranvaiului. Nu trebuia sa refuzati pomana, doamna, nu se face, face o baba.

La birou aflu ca ramanem fara becurile noastre de din copilarie, alea chioare, cu culoare de ftizie, icter si toate alea. Ce dreacu ne facem fara lumina noastra galben-diaree? Cica uniunea le va interzice si va impune becu eco cu lumina tungsten, wolf-fram, lumina psihoticilor, lumina agresiva. Cine dreacu ma impiedica sa-mi pun ce vreau la mine in dulie? Ori imi fac stoc de becuri, ori idee de afacere - becuri la negru din africa asia astea.

Vicky Cristina Barcelona. Pe toate le iube-eesc!

2009-01-05T16:26:00.004+02:00

Un film senzational de la un guru al cine-maului (al vorbii in film cum ar veni). Dar mai ales unul al traitului. Ce om adevarat se poate mofluzi sau poate stramba din nas in fata filmului ast(ui)a?

Curiosul caz al lui Brad Pitt

2008-12-30T00:51:00.005+02:00

Da, asa-i, am vazut The Curious Case of Benjamin Button. Filmul e minunat ca cinematografie, iar Fincher a intrat in mod clar in etapa clasica, creca chiar de la Zodiac. Omu a ajuns la varsta echilibrului, a lucrurilor asezate, chibzuite, ce mai, la varsta oscarului. In fine, vine o vreme... Filmul nu m-a dezamagit, chiar mi-a extras un suspin si-un nod in gat undeva spre final, dar epicu sufera. Centrat pe un personaj din seria Garp-Oskar Matzerath-Forrest, filmu mi s-a parut mult prea scuturat. Bine, Fincher isi face bine treaba si e cu atat mai mult o realizare cu cat filmul are aproape 3 ore si nu plictiseste. Ma asteptam totusi de la acest epic sa ma stoarca de lacrimi. La capitolul asta Tim Burton si-a facut mult mai bine treaba cu Big Fish. Oricum, simt ca in echilibrul si cadentarea maiestuoasa a filmului lui Fincher sunt mai multe argumente care sa-l faca un act superior estetic. La capitolul actori, o nimereste in ramura femei si o cam zbarceste, parerea mea, la capitolul Brad Pitt. Bine, cu femeile s-a mers la sigur, banui ca s-au gandit ca e deja un risc prea mare Brad. Tripleta Cate Blanchett-Julia Ormon-Tilda Swinton e de-acolo. Cu Brad... Brad se descurca si el, dar... E ceva in legatura cu Brad care ma face sa cred ca vremea lui nu a venit. Ca actor. Ca mare actor. E ceva cu el, un soi de stiffness, ca altfel nu-i pot spune, un ceva inca neparguit. Ii mai trebuie ceva si creca stiu si ce. Ok, poate fi misto in jucarele ca cea a fratilor Coen, cand e vorba de fete-fete si retard. Dar la fel e si Clooney in aceleasi ipostaze. Acu incercati o paralela Clooney-Brad la capitolul filme "serioase". Nu prea ne iese. Tot acu, ceva talent ar avea el, s-a descurcat binisor ca Benjamin Button, desi filmul ar fi putut fi epocal cu un Viggo Mortensen (sau cineva cu un grad neutru de hunkness) in acest rol, dar problema lui incepe de la fata. De la chip. Acolo e marea lui problema. Calcaiu lu Ahile e de fapt mandibula sa si buchetu ala usor grotesc de buze. E un ce inestetic rau in acea zona care in multe cazuri ar putea servi subiectului pe post de jnsecua. Aici e total pe dos. Brad Pitt are o problema de guliism, adica e o gulie. Problema lui e usor rezolvabila nu prin ce incearca mai nou, adica mustata, ci prin ceea ce se cheama o barba. Ganditi-va putin la Brad Pitt din Babel, cu acel inceput de barba. Sau in Jesse James. Pentru filmele astea era acoperit daca lua vreun oscarean. Parerea mea. Pe bune.

Bacuri cu romani

2008-12-29T06:53:00.003+02:00

Deci voi ca tot omu sa stie ca-s agale scandalizabil si mai degraba amuzat de tot ce inseamna anomalie in romania. Anormalitatea, cand nu ma binedispune, arar ma raudispune. Cum ar veni ma cac pe mine de ras si vizavi de furnizorii de anomalii si de scandalizatii care-si scot amenintatori telefoanele. Creca ca sa stai in romania si sa ramai si intreg la cap e singura modalitate. Sa razi, sa vezi absurdu, suprarealismu, inovatia romaneasca si sa te cracanezi de ras. Sa fii mucalit. Acu na, acolo unde se poate, in limitele unui cinism bine temperat. Nu zic ca nu-mi vine si mie sa-mi iau campii cateodata. Imi vine. Doar cand ma uit seara la realitatea zilei cu boda. Nu din cauza lu eboda, ci a tramei. Whatever, toate balariile astea vi le zic finca am fost ieri pe la constanta. Buuuun, faleza, valuri, trestii chestii, -10 gradeane, saorma mare cu 8 roni, cand sa plecam spre capitale, hait ca s-o luam pe la manastirea dervent, ostrov, bac, jmaf jmaf, inapoi pe mainland, autostrada si tot inapoi, la capitale. Buuuun. Pai s-o luam. Nu zic ca am avut parte de vreo 80 km de dolse balansu pe un drum de drum(&base) pana la dervent. Nu zic. Orcum am mers boereste cu cauciucurile mele de iarna Michelin Alpin. Ee? Ee? (ovatii). La dervent, frumos, si drumu frumos, cu caprioare sprintand sprintar spre liziera, magarusi boccii si bocnii, dobroge misto, alea. Manastirea slabut, mai impresionant era complexul rezidential care inconjura manastirea. Popii construieste in draci, doamne iarta-ma, sfanta ziua de luni in care ne aflam. Ca tot pica piata de imobiliare, astia n-au nici o gara (a nu avea nici o gara=a durea in cur), termopane, termopane. Creca popii sunt singurii care mai construiesc in tara asta cu o acuta durere in pix. Cum zice bunica-mea, la astia cotizeaza si viul si mortu. Marca banutu, ba enorila. Orisicum, manastirea in nota plictisitoare a manastirilor romanesti; e o stanca acolo intermopanata, care prezinta un vag crucimorfism si care e, cum altfel, producatoare de mir. Ne-am miruit noi, alea, una alta, da parca tot valea cu soarele intrand in ghiol ne lua ochiu. Ne tiram noi de-acolo si hai spre ostrov, la bac. Pac, platim noi bacu, taman cam cat taxa de pod de la giurgiu, si ne punem sa asteptam. Pe bac. Adica nu pe bac, pe mal. Bacu. Intelegeti voi. Trece juma de ora, bacu canci. Trec inca trei minute, hop si bacu. Porniti motoarele, on ur marks, de-astea. Pe dreacu. La loc comanda. Bacu nu si nu. Ca cica el nu aluneca pe valurile dunarii decat incarcat la capacitate maxima. Cum ar veni, vreo 10 masini. Ete fas. Mai stam noi juma de ora sa sa faca numaru si sa-i arda si anton lupan un troscau si-o shpanareta. Stand asea, ma uit in jur. In stanga mea, niste babani intr-un shmertz sa uita la dan negru. Semnalu cam prost, da shoul merita. In dreapta, un tigan bulgar care ma intrebase deja de doo ori cum ajunge el la autoban si constanta ma priveste intrebator. In fata, cam pe la ora 11, niste negustorese basoalde isi strang marfa. Cu cuvintele lu cesonia postelnicu din liceenii rocknroll, e si maine o zi. In fine, mai vine o data evgheni parvanov ala sa ma intrebe de autoban si apoi bacu ne invita sa-l abordam. Per total, vreo doo ore petrecute la bac la ostrov, da fu dragut, liniste, pace, relaxare. Tot ce conteaza. Traim in romania si asta ne-mpopotoneaza tot timpu. Hai la multi ani. Aaa, am uitat sa va zic ca erea sa ma dea aia jos de pe bac ca nu gaseam beletu. Mai incolo l-am gasit. Apai nu pateam ca-n Prostii de liviu rebreanu?

Revolutionary Road, bre

2008-12-28T01:02:00.007+02:00

Am avut candva cu un amic o disputa destul de de dugheana despre Leo di Caprio si Russel Crowe. Cum i-om fi alaturat noi nu mai pot recompune, cert e ca io ieream cu Leo, astalalt era cu alalalt. Si ne pasam referinte. Name droppin la greu. Filme dupe filme. Io futeam o dunga, el futea o dunga. N-am ajuns, evident, la nici un rezultat, tot ce-a reiesit e ca tot ce-i reusit la ala e numele ala puternic de corditor hardcor - io (adica io am zis asta despre Russel) sau ca Scorseze e un mare labar. Acu la batranete. Bine, asta prin ricoseu, tregand prin Leo - el (adica asta a zis el, amicu). Io am zis ca Gangs of New York mi se pare un clasic, asta ca i se pare o duda. Obiectiv, probabil ca e undeva intre, dar asta n-a servit niciodata nimanui. Asa, zic asta finca tocma vazui un film cu Leo si mi-am adus aminte de asta. Nu filmu cu Leo si Russel laolalta. A dreacu facatura, cu se nimerira. Pe ala nu-l vazui. Vazui filmu cu Leo si Kate. Winslett. Cum ar veni aniversarea de zece ani. Stiti, faza cu Titanicu, chestii. Despre Kate nu mai e nica de zis, fata e deja in Shangri La, la monstri sacri. Cu Leo insa, oricat l-am laudat si-mi place de el - spre deosebire de constipatul si stersu Russel Crowe - nu stiu de ce dreacu mi-au venit in cap vorbele lu CTP despre actorul Brad Pitt. Cum ca se screme, trage de el. (Zicea asta inainte de a scoate din palarie un 7even la ProCinema.) Bine, nu e cazul lui Leo, da nu stiu de ce dreacu mi-au revenit in minte vorbele lu CTP. Asa, filmu de care va vorbesc e de Sam Mendes, ala cu American Beauty. Ideatic asea, e cam un sequel. Inca unu si are o trilogie redatatoare de ochi cam despre criza ontica si reificare, d-astea. In lume, in cuplu, in tine. Filmu se cheama Revolutionary Road. Filmul anului, so far.

Corrales vs Castillo - fisting fatal

2008-12-24T03:51:00.005+02:00

Tocmai am incheiat un maraton de vizionare de vizionari in ale boxului. Cat is de lame. Ma uit de vreo 14 ore la cele mai tari meciuri de box ale ultimilor ani ca sa-i fac lu taichi-miu un dvd cado de craciun. Si vreau pentru ca sa spun ca tocmai mi-am facut mie cel mai tare cadou - am vazut probabil cel mai spectaculos meci al ultimelor decenii. Bine, creca-s oleaca avantat, dar cam asea veti fi si voi la final. Un meci care recunosc cu rusine ca mi-a scapat: Diego Corrales vs Jose Luis Castillo, 2005. Ce sa zic mai mult decat ca asta e meciul care mi-a demonstrat o vorba din ale boxeurilor pe care n-am crezut-o niciodata si care zice in termeni concreti ca un pumn poate schimba un meci. Unul din adevarurile imuabile ale boxului, dar unul mai undeground de din cauza de ocurenta scazuta. Adica nu e din categoria lu barbia n-are muschi sau - in traducere foarte libera - ai grija de curu tau si dupa ce gongu a sunat a sfarsit, adevaruri vanturate de comentatori obositi. Da, meciul asta mi-a aratat cum un pumn poate deturna inevitabilul ca sa zic asa. Va dati au ba in vant dupe box, it's a must see, ca un meci de cricket intre anglia si india, un oxford-cambridge pe lac sau orice meci de curling. Bine, cu mult mai bone-chilling. Celor interesati/curiosi le pun la dispozitie meciul, ca vorba aia, o bucurie neimpartasita e o bucurie trista si obosita. Ca si vorba in sine, de altfel.

Sa-l ghilotinam pe TRU

2008-12-17T14:27:00.003+02:00

Recunosc fara retineri ca sunt fanul etern al stilistului Traian Ungureanu. TRU. Intrand pe fond, insa, am polemizat mai mereu (in discutiile cu amicii, cu el n-am avut ocazia) in doo chestiuni: fotbalul italian si Traian Basescu. Daca in privinta fotbalului ramane captiv unei fascinatii revolute pentru un pragmatism feroce al sistemei peninsularilor, din care n-a mai ramas de ceva vreme decat cinismul comportamental, cand vine vorba de Basescu si cohorta lui, TRU a fost timp de 4 ani cautionarul miop, penelul avantat pe clare principii maniheiste. Pesedeii si peneleii care i-au luat jucareaua lu Base timp de doi ani si ceva, monstruoasa coalitie a celor 322 care au comis hibrisu debarcarii prezidentiale fie si pentru o luna au avut un tratament default din partea TRUului. Un tratament subsumabil lui pac la cap. Nu ascund faptul ca admir si voi admira in continuare angajarea univoca, transanta si curajul girarii unui personaj de negirat ca Base. E o forma de pozitionare onesta, fara flic-flacuri care sa functioneze ca alibi pentru vremuri cu vant din alta directie. TRU, asemeni lui Cartarescu, imi par cazurile clasice de intelectuali vrajiti de premisele unui proiect politic, care aleg sa "se arunce" in virtutea unui fond de decenta si rectitudine agresate de realitatea din Romania. Sunt poate putinele exemple de personalitati care s-au alaturat "cauzei Basescu" fara un soi de oportunism scarbos specific unor alti reprezentanti ai elitei degraba consternabili si pentru inflorirea afacerilor sau posturi. Au facut-o din convingere, fara sa astepte gratificari. Recunosc ca am pornit postarea asta ca reactie la textul lui Doru Buscu din Cotidianul care-i face lui TRU un adevarat proces de intentie, cerandu-i si satisfactie. Reparatii. Din pozitia observatorului neimplicat, care-si permite luxul nuantelor, poti pica usor in capcana aruncarii la jugulara lui TRU acum ca totul s-a naruit in jurul sau. Pentru ca, spre deosebire de Liiceanu sau Patapievici, in jurul sau chiar s-a naruit totul. Pana la urma orice om cu principii este dator cu o dezamagire politica. Raman fanul stilistului TRU si accept, fara sa infierez, pozitionarile sale, pe care le prefer inmiit, prin fermitate si neechivoc, oricaror argumentari de ocazie ale moralistilor pungii.

Ba(,)lan, te bag in lanu meu, ba

2008-12-16T02:17:00.007+02:00

Am io asa o chestie. Pe persoanele pe care le iubesc le fac vraiste, albie de porci, le injur, da nu mocofaneste, ci cu neegalabila-mi capacitate insolatorie (vezi dreacu titlu postarii). Adica nu m-am gandit pana acu de ce plm fac rahatu asta, da banui ca sunt si oleaca diliu. Adica vezi si tu cine te accepta asea, de dilimandros, si poate laoadica sa bata dincolo de gura mia spurcata catre mi grande corazon. E vreun soi de twisted test. E twisted finca-i subconstient at best. Intelegeti? E twisted. Testu. Care-i act volitiv. Intelegeti. Mai bine de-atat nu stiu sa va explic. Si la o adica cu cine sa te porti mizerabil daca nu cu cei pe care-i iubesti si te iubeste? Ei, io m-am decis sa-l injur pe amicu Balan, alias, dar in special recte, Inspectoru. Bine si pe amicu Martin, da el nu vrea inca celebritatea, in consecinta il voi spurca in fata. Adica in particular. Inspectoru vrea sa fie celebru. Despre Inspector voi scrie. Vom celebra Inspectoru, cum ar veni. (I se spune Inspectoru, am aflat, finca a lucrat cu statu. Adica nu ca statea, ceea ce nu pot garanta, desi i se plia totalmente pe profil, ci ca mai inspecta si el cate-o gradinita de-asta de copaci deranjati. Copaci adica kinderi). Inspectoru era pana acu vreo cativa ani un soi de june tanar chinuit. Cara cu el mereu la nesfarsit o perpetua oboseala. Finca erea actor si regizor cu patalama si intretinea un anturaj intelectual iel asea, oboseala lui se chema sastisire. Hai sictir. Sa-i spunem sictir. Ce mai, tanaru parea ca traieste pentru canapeaua si berile de dupa. Program. Io l-am cunoscut la o gazeta unde am frecat-o vreun an de zile si mi-a placut de el finca mi-a confirmat, fara nici o jena, ca 90% din actori sunt niste ciute inculte. Deci nu ca era si el actor si faze de-astea, cum v-ati gandi voi unii mai destepti asea. Nu, omu e ok, mi-a confirmat nu ca subiect al observatiei, ci ca subiect purtator de aceeasi observatie. Ei, am stat noi asea vreun an intr-o redactie pe-acolo, ne mai cumparam merdenele, una alta si vine frate schimbarea. Adica se insinueaza, ca orice schimbare. Si stiti, ce mama dreacu, ca ca sa aflati ce-i in spatele oricarei conflagratii interioare, exterioare, avem celebra vorba a vechilor evrei - cherchez la femme. Nu va zic io acu cum e cu femeia din viata Inspectorului, cert e ca, ulterior momentului, Inspectoru a inceput sa inspecteze mental si alte acte de cultura. Monopolul sticlei de bere luase sfarsit. Ca sa nu mai fiu onanist ca mi-e somn (de la o vreme am observat ca adorm la filmele porno), Inspectoru are un spectacol facut de muschii lui. Ni l-a aratat aseara intr-un cerc restrans si nu e cel mai naspa lucru pe care puteti da banii. Mai ales ca nu costa nica, ba Balanu mai da si cate-o bere daca esti perspicace si-i pici in raza cand alege el sa interactioneze cu publicu. Toata daravera e in Club A, duminica, de la 19.30. Va dau linku asta(http://www.balanunu.com/), ii mai faceti si voi trafic, una alta si negresit sa va infatosati duminica. Balan merita celebritate. O sa fiu si io ca azi am ratat partea in care se dezbraca.

Stolo sau consecventa penibilului politic

2008-12-15T13:00:00.003+02:00

Cine mai avea dubii in privinta bolii cronice a lui Stolo, e timpul sa se trezeasca. Stolo sufera de ani buni de o basescita abracadabranta. Cautionat de analisti si comentatori cu panas (citeste chireac si ctp) care au preferat sa vada in el o teoretica coarda de profesionist in ale economicului, draga stolo se dovedeste o foarte concreta coarda. Tocmai a renuntat la functia de premier desemnat. Cica are o problema cu PSD-ul si pactu pentru romania (un amic tocma m-a atentionat ca romania se scrie Romania, numa ca in structura data mie-mi pare o romanie cu litera mica). Stolo a intrat din nou in metastaza (cum ma joc io cu sensurile cuvantului, mai rar cineva).

Rudolph Giuliani si capra vecinului

2008-12-12T12:17:00.003+02:00

Realitatea loveste din nou. Seria kissingerilor invitati speciali la 10 pentru Romania continua. Cand auzi numele flacaului ce ne viziteaza anu asta, Rudolph Giuliani, te gandesti la niste mii de americani morti si niste cladiri picate prin New York. Adica nu ca ar fi vreun soi de Unabomber, quite the opposite, intelegi voi. Auzindu-l, insa, pe Giuliani vorbind pe pamant romanesc mi s-a parut ca Realitatea s-a pregatit mai degraba pentru Craciun, aducandu-ne un Rudolph. Ce ne spune din buza aeroportului nea primaru? Ca cica romanii n-ar trebui sa fie abatuti de criza financiara, ca ea e la fel si America, si in Romania si in Rusia etc. Zic, lasa-l sa-si gaseasca fusu, a zburat ceva. In dimineata asta, pac la Oprescu cu Realitatea dupe el. Schimba ei niste platitudini dragute, se rade pentru camera, cand deodata, fara nici o legatura cu nimic, nea Rudolph strikes back. Let me just add... si ne zice iar, uitandu-se la Oprescu, ca romanii nu sunt singurii care sufera de criza. Toata lumea e la fel de crizata. Ca tre sa vedem impreuna... balarii. Oi fi io oleaca deranged si omu e doar afabil, da discursu lui prea se pliaza pe samoaracapravecinismul nostru funciar.

Hanbal ante portas adica dusmanu nostru handbalu, cum ar veni

2008-12-12T00:31:00.006+02:00

De ce ramanem cu un gust amar dupa fiecare participare la un turneu final al nationalei de handbal feminin? Habar nu sunt. Sau, bine, hai, o sa incerc o explicatie. In primul rand nu ne invatam minte. Noi aia de ne uitam. Suntem amici buni cu nea denial. Adica avem o problema de parametri, in sensul ca ne cocotam numai d-zeu si vaca stie cum pe un podium la vreun sport, rupem prin cine stie ce conjunctie favorabila a nebuloaselor cu traditia mediocritatii noastre si gata, ne-am resetat. O clipa stim ca suntem mediocri si ca important e sa participi, in urmatoarea suntem elita. Una doua. Am fost vicecampioni europeni acu cativa ani la handbal feminin, gata, frate, aia suntem, rupem tot. Turneu dupe turneu, dezamagire dupe dezamagire. Acu, bine, vorba cantecului - e usor sa fii ajungi in top, e greu sa te mentii. A dreacu si cu truismele astea. Ce ne spune ele? Tocmai, ca suntem mediocri, dar ca mai intram ocazional in gratiile ilogicului din sport. Acu nu zic ca nationala de handbal e vraiste, nu e. E doar o nationala care se taie. Si n-are nimic de-a face cu labilitatea sub presiune, ci cu o plamadeala ce tine de o forma mentis vernaculara, baaaaaai. Genialitatea premisei, inceputul devastator si pleostirea din t1. Mentalitate provinciala. Tragi nitel la inceput pana consideri atins un prag al "decentei", dupa care vine munca de-ampulea. Jocul la alibi. Las-o ba ca merge asa. De ce nu mai are Romania nici o treaba cu medaliile la handbal feminin? Din cauza lui Tadici? Voina? Gatu? Nu frate. Din cauza plamadelii. A adn-ului pleostelii. La noi, in situatii-limita nu intervine dualitatea normala concentrare sub presiune/cedare vinovata sub presiune (tot o forma de exercitare, esuata, a vointei), ci pleostire ontica, picaj in abulie, conservare neuronala, cu activarea mantelor de protectie: Ete na, nu mai iau 10 mii de coco, iau doar 5. Las ca ma scot io cumva. Denial. Nu cumva sa avem un sentiment al ratarii, vreo vinovatie constructiva. Hai ca-i noapte, e frig si-n orasu trist luminile s-au stins, iar io bat campii. E clar frate. L-am luat la suturi pe Tadici, ca le mananca ficatii la fetili, o sa-l luam la ciuruit pe Voina ca-i moale, ne cacam pe noi. Problema e in alta parte. Da de fapt nici nu stiu daca e o mare problema. Pana la urma o sa iesim pe locu 5-6, noi suntem cam a treia-a patra echipa ca valoare in Europa, dupa Norvegia, Rusia si poate Germania, deci am gresit de putin. Deci nu-i nici o problema. Deci vorba simfoniei, nici nu stiu de ce mai scriu randurile astea. Evident, m-am pleostit.

Ce a inteles presa din scandalu Bideu-Ciocumic

2008-12-11T14:27:00.001+02:00

Ocazional, locu asta al mieu de munca mai tranteste cate-o conferinta de presa de lansare a cat-unui studiu. Taman azi ma infatosai si io la una ca sa asist la o varianta presara a unui incident mult blogarit international. Carevasazica colegii mei si expertii se produc si ei ca tot omu cu cifre, statistici si alte daraveri excitante la presar. Estimp un zdrahonache pe care-l voi identifica ulterior ca un maria sa cameramanu la s'traiti PROtv si cu un topmodelache purtator de microfon la onor aceeasi televiziune se zbenguie undeva in spate, pe-o canapea, pe linia camerelor de luat vederi. Adica gura nu le mai tace, ca ei ca jurnalistu decent. Juma de sala aude un mix de hahaieli de topmodelache si data statistica. Pana si camerele incep sa se confuzeze in privinta focalizarii. Adica unde e punctu de interes. Io pisicher ii prind, rezultatu putand fi analizat in foto atasat.
S-acu venim la incidentu mult blogarit international cu care va amenintam. Stiti faza cu Marinescu Bideu, Anca Constantinescu Ciocu Mic si ceva hasdoio. Ei, la un moment dat al conferintei si al hahaielilor mai sus numite o tanti ziarista cedeaza si se iteste la zdrahonache taman cu "ciocu mic, ma". Sa mor io, asa i-a zis. Amfitrionii de la prezidiu continua, dar e clar ca nimeni nu-i mai urmareste. Zdrahonache, care nu avuse nici o jena sa tipe la mine pe timp de conferinta cand il rugasem sa o lase mai usor, e asteptat sa reactioneze. El tace. Sfaraie tot zdrahonismu din el de nervi, da tace. Razbunarea Ancai Constantinescu bantuie sala.

Aripi sa pot zbura

2008-12-11T09:56:00.001+02:00

Fratele Base ramase fara aripi. Cica trebia sa ajunga si el pe la Bruxel, da ii luara aripile. Io il suspectez pe Vica Uiuiu Orban, un mare ministru care, pe final de mandat, ii serveste o lectie Baselului. I-o zis el acu vreo juma de an prin CSAT ca Forta Aeriana Unu sta sa pice spectaculos. Inca de-atunci Vica se gandea la siguranta prezidentului. Vica nu ia comisioane. Vica nu ia spagi. Faza foarte tare e ca avionu lu Base, unu din ele, are vreo 35 de ani de munca. E boing boing, da totusi o artroza acolo sa-i permitem si lui. Suge kerosen cat 5 armasari d-astia de noo generatie, da merge, frate. Merge prin aer, unde sperie pasaretu, ca cica prin Europa nu poate ateriza la ce muzica duce cu el. Ei, mai aterizeaza cand se enerveaza Base si cere personal gaozarilor sa-i dea o imputita de pista. Bine, cam tot asea aterizeaza si Migurile noastre, cam tot aea andocheaza si fregatele si submarinu atomic Delfinu, cu derogari de la al de sus.
Acu, io il inteleg pe Boingu 707. Daca nici la pensie acu, dupa ce a dus ani la rand ziarisiti cheflii, presedinti cheflii, bagatori in seama care auzitara ca e chefliu la bordu Carpatiului (asea ii zice), nu are si el minutele lui de celebritate, atunci cand plm. Acu, nea Base, cand Carpateanu ti-a zis ca-l plictisesti, lasa-l. Lasa-l sa mearga sa-si afle familia, mai are un frate in viata prin Iran. Asa grait-a Zarathustra!

Duios Baselu plangea

2008-12-10T17:15:00.002+02:00

Habemus pupam! Adeca avem, cum ar veni, o paiata desemnata premier. Nu-mi amintesc decat cetos o imagine vehiculata la un moment dat prin media cu Stolo pe post de Frankenstein, de golem al diabolicului doctor Baselu. Un contraption d-asta cu CV activat strategic cand e nevoie de el, si dezactivat prin forta lacrimilor stapanului. Base si-a bagat picioarele si de data asta in orice urma de speranta a mea de a avea un premier cu coloana vertebrala. Si-a bagat picioarele si in negocierile amorale PSD-PDL (da romanu devine tot mai acut un animal amoral, deci se va adapta usor la aceasta alianta) si a jucat in forta. A taiat macaroana oricaror eventuale tatonari cu PNL, numind cel mai acid premier pentru o eventuala guvernare cu PNL. Dizidentul PNL-ist Stolo n-ar avea cum sa lucreze cu cei de la care a plecat. Base a exclus PNL de la guvernare, in aceeasi masura in care pnl-istii s-au exclus de la guvernare. Cu un Tariceanu mai moliceanu, dispus sa lase dreacu postu ala de premier la care a tinut suspect de stupid pentru a nu lua in calcul varianta eschivei liberalilor pe vreme de criza, PNL putea guverna. Dar nu vor guverna, ci vor intra la apa. Deja a inceput destructurarea din teritoriu spre centru. Filialele incep sa latre pentru ca nu au fost consultati ca in cazul PSD-ului si-si vor face din asta un alibi ok pentru inceperea sezonului de migratie. Vorba aia, tot la liberali vor merge, basca mai democrati. L-am auzit deja pe Morega bodoganind ca el vrea sa aiba grija de roamani, ca vrea sa guverneze.
Revenind la Stolo, marele economist cu state pe la Banca Mondiala si pe la Tofan e un plastelin, un abulic, un Linguini ala din Ratatouille, dirijat prin tragere de par de Base-maus. Dupa patru ani de chin, de caderi, ridicari si victimizari, Base si-a tras iar consiliul. Ca la primarie. Urmeaza invazia videnilor la nivel national, in buna si dreapta intelegere cu michispagarii. Cat despre Stolo, el sarmanu n-are nici o treaba. Tot ca in Ratatouille, tot ce trebe el sa faca e sa deschida camara sa intre sobolanii. El are doua mare calitati: nu se supara si se da imediat deoparte. La prima lacrima a lui Base.

Despre mine cant

2008-12-09T18:04:00.001+02:00

S a dreacu de spontan. Rar spre niciodata ma asez sa dorm pe ganduri si sa le dezvolt. D-aia-s mai mult un replicangiu. De cele mai multe ori argumentez din mers. Sunt printre putinele dati in care gandesc. Nu-mi place nici de-a dreacu sa gandesc singur. Adica doar io cu mine. Gandesc concomitent cu nevoia argumentatiei, deci in discutiile cu ailalti (text exploatabil pentru cine se simte exploatat). Mosesc. De cand eram adolescent mosesc. Prin cluburi underground. Azi ii zice pogo. Si am argumente a dreacu de misto, da sunt o avalansa si ce iese e usor jenant. Adica is printre multii imprastiati care din acute deficiente de rabdare si gripari la sistemă (carevasazica imprastiati) sunt incapabili de discurs coerent. In mod evident fac parte din specia celor care proceseaza in regim quadcore. Pana ca sireacele sinapse sa proiecteze verbal maretele ganduri, sunt deja la al nspelea aspect derivat din sau relevant al gandului-mama. Cum ar veni, raman in urma. O parte din mine ramane pe drum. N-am imperativele racanului american. O las in urma. E drept ca numa io-s martor la mandretea de spectacol al ideilor din capu mieu, alalalt se multumeste numa cu bolboroselile mele. Cele mai oficiale interventii argumentative ale mele au fost fara exceptie niste babane prolixitati. Mi-am zis la un moment dat c-o fi tracu. Pula tracu. M-am dat la glume cu cine nici cu gandu nu zambiti. Sunt bun la glume, la replica. La intepat. E pe baza de headshot, nu de tortura. S a dreacu de spontan. Creca mi se trage de la taichimiu. Nush ce dreacu am avut io cu taichimiu cand eream tanar. Nu puteam comunica cu el. Eream io destept, faze de-astea. Ăsta n-avea nici o treaba. Statea si o saptamana sa se gandeasca cum s-aseze doo uluci si trei barne de-un gard acolo. Apoi se apuca de treaba. Omu a sapat la un beci vreo 10 ani. L-a facut fain. Acu venira astia de la primarie sa i-l astupe. Io eream destept, munceam cu capu. Nu faceam nica. Am o vorba de prin perioada aia, cica stai concret. Bine, e mai recenta, da pe-atunci o localizez, gandindu-ma io oleaca acu cand scriu. Cica ma ia taichimiu odata Ba, mutalaule, mai misca-te ba si tu, mai fa ceva. Io il ignor din noru meu. Bine, era si o perioada in care ma uitam vreo 8 ore pe zi la turu frantei. Fa, ba si tu ceva, n-auzi?. Da fac, io de colo, stau la o tacla cu daseinu. Sa mor io, asa i-am zis. L-am inchis, sa ma mai lase-n durerea mea. Si asta stii ce-mi zice? Sofereste asea - Ba, stai, da stai, ba, mai concret. Si pleaca, ma. Nu mi-a mai zis de-atunci neam cat am mai stat pe-acasa. Io credeam pe-atunci ca l-am facut, da el ma facuse. Stia el ca ma prind io candva. El are rabdare. Si parca de-a dreacu, chiar si-acu cand m-am prins, tot stau si tot nu-mi iese statu concret. Bine, io vorbii asteia i-am dat alta turnura. Mai cotidiana asa. Ca s-o pot folosi ca marca. Ca brand, asea. Sa fiu uschit. E ceva de genu stai linistit, nu-ti fa griji. Nu te agita. Asea ceva. Se leaga bine la replica. Si provoaca si rumoare. Na, salut si io publicu cum pot. Ca daca glagorie sustinuta n-am, ciupesc si io asa. Tot de incongruenta vitezelor dintre procesor si fonator tine si vorba aia cu habar nu sunt. Nu mai stiu exact faza, da tot asea am gandit ca pentium patru si mi-au ramas cuvintele in urma si s-au alaturat astea doo, habar cu nu sunt. Mi-a placut, adica e uscheala, schimbi auxiliarele intre ele. Sunt momente de astea de-ti ies faze de astea, haidetisahaidemisme de astea. Iaca-i bine sa fii si prolix. Da ma bate gandu sa ma caut. Io il urmaresc pe Gadea. Adica asea cand il prind, il urmaresc. Gadea stie cum e cu vitezele.